Paramahansa Yogananda (5 ianuarie 1893 – 7 martie 1952) a fost primul guru indian care a renunțat la Orient pentru a împărtăși tainele meditației, precum și tehnicile Kriya Yoga în Occident.
Născut într-o familie credincioasă, Yogananda a experimentat trăiri spirituale încă din primii ani de viață. În tinerețe, acesta a căutat un maestru care să îi lumineze calea, oferindu-i răspuns la toate întrebările pe care și le punea. În anul 1910, pe când avea doar 17 ani, căutarea sa a luat sfârsit, Yogananda cunoscându-l pe cel ce avea să îi devină guru, Swami Yukteswar Giri.
După o perioadă petrecută la ashram-ul (n.r. loc de retragere pentru practica spirituală intensivă) maestrului Yukteswar, Swami a pătruns în ordinal monastic Swami, devenind Swami Yogananda Giri. Doi ani mai târziu, în anul 1917, Yogananda a înființat propria școală de băieți în Dihika, India, unde se practica o formă modernă a tehnicilor yoga, combinată cu idealuri spirituale. Un an mai târziu, școala a fost mutată în Ranchi. Aceasta va deveni apoi Societatea Yogoda Satsanga din India, ce aparține de Organizația Americană Yogananda.
În anul 1920, Yogananda pleacă în America, devenind astfel primul guru care renunță la țara sa pentru a se stabili definitiv în SUA. Misiunea sa a fost să împrăștie filozofia yoga și meditația în Occident, misiune pe care a onorat-o cu succes până în ultima zi a vieții sale.
Yogananda a revenit în India în 1935 pentru a-și vizita maestrul spiritual, pe Yukteswar, ocazie cu care acesta din urmă i-a oferit titlul monahal de Paramahansa, care semnifică, în traducere, “lebăda supremă”. În India, Yogananda îl cunoaște pe Mahatma Gandhi, care îi cere să îl inițieze în tehnica eliberatoare de Kriya yoga.
Odată întors în America, Paramahansa Yogananda continuă să dezvăluie misterele Kriya yoga prin intermediul Tăvărășiei Realizării de Sine. Yogananda și-a petrecut ultimii ani din viață scriind, iar una dintre cele mai importante moșteniri lăsate de liderul spiritual indian a fost cartea sa, “Autobriografia unui yoghin”, care a înregistrat un succes uriaș încă de la publicare.
Cu câteva zile înainte de a își da ultima suflare, Yogananda vorbea tot mai des despre plecarea sa din această lume. Pe 7 martie 1952, acesta a participat la un dineu oferit în cinstea vizitei ambasadorului indian în SUA, Binay Ranjan Sen, la hotelul Baltimore din LA. Yogananda a încheiat seara cu un discurs despre India și America, despre contribuția pe care ambele o au atunci când vine vorba despre pacea mondială și progres, precum și despre speranța de a exista o “Lume Unită”. Potrivit spuselor Dayei Mata, martoră a evenimentului, Yogananda a încheiat discursul citindu-și propriul poem, “My India” care se termina așa: “Acolo unde fluviul Gange, pădurile, peșterile himalayene și omul îl visează pe Dumnezeu – sunt binecuvântat; trupul meu a atins pământul”. După ce a spus ultimul cuvânt, Yogananda și-a ridicat privirea către cel de-al treilea ochi (Ajna chakra) și a cazut răpus de un infarct. Adepții săi susțin că a intrat în mahasamadhi, care este ultimul nivel din Samadhi, constând în actul de a îți părăsi în mod conștient și intenționat trupul pentru a pleca din această lume. Mahasamadhi este diferit de moartea naturală, pe care o experimentează cei care nu sunt “luminați”.
Yogananda a conturat următoarele idealuri pentru Tovărășia realizării de Sine a Societății Yogoda Satsanga:
- Răspândirea în lume a tehnicilor care ajută la crearea unei legături directe cu Dumnezeu
- Răspândirea ideii potrivit căreia scopul vieții este evoluția prin propriile forțe, precum și încurajarea la ridicarea unor temple închinate lui Dumnezeu, atât pe pământ, cât și în inimile noastre
- Respectarea unității și a armoniei despre care creștinismul și Iisus Hristos au vorbit
- Eliberarea oamenilor de boli fizice, probleme mentale și ignoranță spirituală, în măsura în care o putem face cu toții
- Dovedirea superiorității minții asupra corpului și a sufletului asupra minții
- Înfrângerea răului prin promovarea binelui, înlocuirea cruzimii cu blândețe și a ignoranței cu înțelepciune
- Contopirea științei cu religia
- Medierea diferențelor spirituale și culturale dintre Orient și Occident
- Servirea umanității ca și cum ar fi vorba despre propria persoană
- Încurajarea unei existențe simple și a progresului intelectual
