„M-am aventurat să pun la picioarele Indiei legea ancestrală a sacrificiului de sine. Întrucât satyagraha – non-cooperarea și rezistența civilă nu sunt decât nume noi pentru legea suferinței.
Înțelepții care au descoperit legea non-violenței în mijlocul violenței erau genii mai mari decât a fost Newton. Erau ei înșiși luptători mai măreți decât Wellington. Cu toate că erau cunoscători în utilizarea armelor, ei au realizat lipsa de utilitate a întrebuințării lor și au învățat o lume întreagă că salvarea stă în non-violență.”
A inspirat 300 de milioane de oameni să se revolte fără violență, a zguduit fundația Imperiului colonialist britanic și a introdus în politică cel mai puternic elan religios din ultimii 2000 de ani. A fost asemănat nu doar cu Thoreau, Tolstoi, Sfântul Francis, dar și cu Buddha, Mohammed și Iisus.
„Un Diogene în acțiune, un Sfânt Francisc în smerenie, un Socrate în înțelepciune, el dezvăluie lumii deplina slăbiciune a metodelor omului de stat care se bazează pe forță pentru a-și atinge scopul. În acest concurs, integritatea spirituală triumfă asupra opoziției fizice a forțelor statului.” (dr. Francis Neilson în Mind of Mahatma Gandhi)
Lupta lui Gandhi împotriva rasismului si sclaviei instituționalizate din Africa de Sud, mișcarea de independență din India și crearea unei căi nemaiîntâlnite a dialogului inter-religios, aplicarea non-violenței ca cel mai puternic instrument de schimbare socială pozitivă – sunt o parte din moștenirea sa, o forță de a inspira și azi o lume întreagă. El a insuflat o tehnică cu totul inovativă în transformarea socială: forța non-violenței combinată cu responsabilitatea pentru atingerea bunăstării tuturor oamenilor. În principiul non-violenței (ahimsa), Gandhi a introdus tehnica rezistenței în fața răului și minciunii.
Gandhi va activa în Africa de Sud pentru mai bine de 20 de ani (între 1893 – 1914), unde va lucra neîncetat pentru a îmbunătăți drepturile indienilor imigranți. Aici și-a dezvoltat crezul rezistenței pasive împotriva nedreptății – satyagraha – forța adevărului. Împotriva rasismului, nedreptăților și opresiunii îndurate de populația hindusă din Africa de Sud, nu ridică arme, nu instigă la violență și proteste agresive, vandalism sau răzbunare, „ochi pentru ochi” (și lumea va fi mai oarbă). El opune forța adevărului – îmbrătișează austeritatea indienilor persecutați din Africa de Sud și îi înnobilează, învățându-i doctrina non-violenței active sau a pasivității eroice, a unei lupte interioare, prin disciplină de sine, puritate, serviciu dezinteresat și devoțiune pentru Adevăr.
Satyagraha înseamnă a te ține strâns de Adevăr – Satya (Adevăr) + Agraha (aderență, a se ține, insistență). Gandhi o descrie ca fermitate cu privire la o cauză bună și ca un alt nume pentru legea auto-suferinței. În lucrarea sa, Hind Swaraj, declara că sacrificiul de sine este infinit superior sacrificiului celorlalți și că cel care suferă în sine nu îi face și pe ceilalți să sufere pentru greșelile sale. Satyagraha este o armă fără egal în lupta împotriva celor mai de temut puteri din lumea aceasta.
Împotriva legilor rasiale și a inegalităţilor sociale generate de un sistem asupritor, a insultelor îndurate de compatrioții săi indieni imigranți din Africa de Sud el ridică arma adevărului. Când este obligat să părăsească regiunea Transvaal pentru că s-a opus promulgării unei legi anti-asiatice, se opune deciziei nedrepte și cere să fie întemnițat până când nedreapta lege va fi retrasă. Este închis pentru două luni.
Suferă patru întemnițări în Africa de Sud și toate austeritățile pe care le-au îndurat și semenii săi. Cu toate că era un avocat realizat și avea o condiție socială și financiară bună, renunță la tot în numele luptei pentru Adevăr. Merge doar pe jos sau călătorește doar la clasa a 3-a, alături de cei mai defavorizați ai societății, postește, mănâncă puțin, doarme 3-4 ore pe noapte, nu deține posesiuni, se roagă, meditează și muncește neîncetat (seva). Îi învață pe cei opresați și slabi să nu capituleze în fața nedreptății – nici să răspundă răului cu rău, dar nici să se supună opresiunii, prin pasivitate (lașitate).
Protestele pașnice pe care le-a organizat în Africa de Sud și India au în spate cea mai mare forță – forța sufletului, forța conștiinței conduse de Adevăr. Cum va spune în auto-biografia sa, nu se pune problema șoarecelui care iartă pisica. Iertarea este arma celui curajos. Doar cel care este suficient de puternic pentru a răzbuna o răutate, știe cum să iubească (să ierte). Forța sufletească transpare atunci când refuzi să lupți (să fii violent, agresiv), deși deții forța de a o face.
La întoarcerea lui în India în 1915, schimbase radical viața indienilor din Africa de Sud prin intermediul protestului pașnic, a rezistenței non-violente și post în semn de protest. La scurt timp, devine liderul lungii lupte pentru independența Indiei față de Marea Britanie. În 1930, demarează o campanie satyagraha masivă împotriva legii britanice care îi forța pe indieni să cumpere sare britanică în loc să o producă local. Gandhi a organizat un marș pașnic de 386 km pe coasta de vest a statului Gujarat de unde el și adepții săi au recoltat sare de pe malurile Mării Arabiei. Ca răspuns, Marea Britanie a închis peste 60.000 de protestatari pașnici.
Niciodată nu s-a clătinat în credința de nezdruncinat în protestele non-violente și toleranța religioasă. La scurt timp, a inițiat mișcarea Quit India, o campanie menită să determine Marea Britanie să se retragă voluntar din India în timpul celui de-al doilea război mondial. Marea Britanie a refuzat și l-a închis din nou pe Gandhi și peste 100.000 de susținători pașnici satyagraha.
Când compatrioții săi musulmani sau hinduși comiteau acte de violență împotriva Marii Britanii sau unii împotriva celorlalți, el postea până când luptele încetau. Sadhana sa a fost practica Adevărului și a Iubirii zi, de zi, în intenție, gând, vorbă, faptă. Prin asceza interioară, s-a purificat într-un asemenea grad încât răul din jur se topea – cei care se urau de moarte, încetau lupta. Nu de puține ori, forțele opuse au cedat în fața forței Adevărului. Marea Britanie a oferit independența Indiei. Hindușii au renunțat la a mai persecuta musulmani; musulmanii au renunțat la a mai persecuta hinduși.
Gandhi a fost închis de patru ori în Africa de Sud și de zece ori în India. A stat aproape 7 ani în închisoare, pe parcursul vieții sale. A demarat cel puțin 18 posturi importante, cel mai lung dintre ele timp de 21 de zile, în care nu a mâncat și nu a băut deloc (la vârsta de 74 de ani), în semn de protest față de decizia nedreaptă a autorităților britanice de a-l închide abuziv.
Satyagraha implică afirmarea puterii sufletului uman împotriva dominației politice și economice; este o luptă și o victorie a conștiinței umane. Reprezintă o golire de sine completă, o umilință (smerenie) nesfârșită, răbdare fără margini și credință solidă. Este o determinare de a realiza Adevărul. Este o forță care acționează în tăcere și aparent, lent. Implică exercitarea forței sufletești celei mai pure pentru a lupta împotriva opresiunii, exploatării și nedreptății. Literal, înseamnă presiunea Adevărului și denotă sacrificiul sufletesc, încrederea, purificarea de sine și credința.
Principiile pe care Gandhi le-a apărat sunt:
-
Trebuie să existe o onestitate reciprocă printre Satyagrahi (cei care practică Satyagraha);
-
Ei trebuie să predea disciplina inimii comandantului lor. Nu ar trebui să existe nicio rezervă mentală;
-
Ei trebuie să fie pregătiți să-și piardă totul, nu doar libertatea personală, nu doar bunurile, pământul, banii etc., ci și libertatea și posesiunile familiilor lor și trebuie să fie gata să înfrunte cu bucurie gloanțe, baionete, sau chiar moartea prin tortură;
-
Ei nu trebuie să fie violenți în gând, cuvânt sau fapte față de „inamic” sau unii față de ceilalți.
Cu toate că un Satyagrahi este oricând pregătit să lupte, este în permanență devotat păcii și determinat să obțină pacea.
Satyagraha îndeamnă și învață la o căutare neîncetată, de neclintit a adevărului, fără a recurge la ură, răutate sau animozități. Conceptul său nu implică pasivitate, slăbiciune, lipsă de ajutorare sau evitare. Este în esență o atitudine a minții și un mod de a trăi bazat pe dorința fermă de a corecta răul, injustiția și convertirea celor care induc răul, prin suferință proprie voluntară și prin folosirea răbdătoare și activă ale căilor non-violente și drepte în vederea atingerii dreptății. “Aceasta este esența principiului non-cooperării non-violente. Urmează că ea trebuie să fie înrădăcinată în iubire. Obiectul ei nu trebuie să fie pedepsirea oponentului sau a-l răni. Chiar și atunci când nu cooperăm cu el, trebuie să îl facem să simtă că are în noi un prieten și trebuie să încercăm să îi atingem inima prin a-i oferi serviciu umanitar ori de câte ori este posibil.”
Acțiunile concrete prin care poate fi practicată satyagraha sunt negocierile pașnice și susținerea adevărului cu bunăvoință, protestul pașnic, postul (auto-sacrificiul pentru o cauză dreaptă – diferit de greva foamei, postul pentru Gandhi era mai cu seamă o acțiune interioară, un post mental, sufletesc, curățare de toate impuritățile prin asceză și rugăciune), greva, nesupunerea civilă pașnică, boicotul (pașnic), non-cooperarea, renunțarea la titluri, poziție și onoruri, livrarea discursurilor prin mass media.
Satyagraha nu a fost inventată de Gandhi, dar a fost revoluționată de el. Conceptul este prezent în Upanișade, Ramayana, Mahabharata, Gita, Coran și alte cărți sfinte. Satyagraha a fost practicată și de alți indieni și vestici – Prahlad, Raja Harischandra, Socrate, Platon, Iisus, Regele Ashoka și alții. Conform lui Gandhi, principiul numit Satyagraha “a luat ființă înainte ca numele acesta să existe. Cu adevărat, atunci când s-a născut, eu nu știam să spun ce este.”
„După ce am făcut un efort neîncetat de a atinge auto-purificarea, spunea Gandhi, am dezvoltat o capacitate redusă de a auzi „mica voce neclintită din interior”; iar acea voce interioară este Adevărul. În cele din urmă, spunea el: „nu poate fi niciodată prea mult accent pe muncă. Dacă toți ar lucra pentru pâinea lor și nu mai mult, atunci ar fi suficientă mâncare și timp liber pentru toți.’ Atunci, „dorințele noastre ar fi reduse la minimum, mâncarea noastră ar fi simplă. Atunci ar trebui să mâncăm pentru a trăi, nu pentru a trăi pentru a mânca.” (Nu numai cu pâine va trăi omul, Matei, 4:4)
Gandhi a revoluționat nesupunerea civilă pașnică din întreaga lume – Martin Luther King Jr. a adoptat tacticile sale în timpul Mișcării drepturilor civile, iar Dalai Lama a fost inspirat de învățătura sa și a dat mai departe celorlalți știința de a produce schimbare fără incitarea la violență.
Misiunea vieții lui Gandhi a fost aceea de a aduce Acasă semenilor săi din întreaga lume convingerea că nu există mântuirea pentru ei, fie ca indivizi, comunități sau națiuni, cu excepția cazului în care aceștia adoptă calea Nonviolenței și a Adevărului.
„Ahimsa reprezintă atributul sufletului și se cere practicat astfel în toate domeniile vieții. Dacă nu poate fi practicat în toate ariile vieții, nu are nicio valoare practică. Ahimsa și Adevărul sunt (...) ca două fețe ale unei monezi. Ahimsa este mijlocul, iar Adevărul este scopul.”
Gandhi afirma că Viața sa reprezintă Mesajul său. El a aprins Lumina în conștiința a zeci de milioane de oameni și i-a inspirat să lupte împotriva nedreptății, opresiunii, corupției și răului din lume, cu credință neclintită în adevăr.
În 1942, în cadrul unui congres în Mumbay va spune că își dorește să trăiască întregul curs al vieții omenești (care pentru el însemna 125 de ani), iar atunci India și întreaga lume va fi liberă. Aceasta ar fi fost în 1994. Cât de liberă este lumea, cu atât mai mult azi? Să ne lăsăm trezită forța Adevărului din lăuntrul nostru, pentru a trăi Schimbarea necesară eliberării tuturor ființelor omenești de ignoranță, sărăcie și robie. Să ne lăsăm conduși și inspirați de Adevăr, în lupta non-violentă, prin rezistența activă împotriva minciunii, opresiunii, nedreptăților sociale, politice și economice. Nu ne cere nimeni azi să renunțăm la funcții, posesiuni și să-i urmăm lui Gandhi. Conștiința ne cere însă să ne elevăm spiritul pentru a fi în serviciul tuturor ființelor vii și idealului înalt al omului – acela de a trăi în pace cu semenii din întreaga lume și de a fi un vector de Adevăr.
„Astăzi, nu cred că englezii sunt liberi, nu cred că americanii sunt liberi. Ei sunt liberi să facă ce? Să țină altă parte a umanității în robie? Să lupte pentru libertatea lor? Nu sunt arogant. Nu sunt un om mândru. Știu distincția dintre mândrie, aroganță, insolență și așa mai departe. Dar ceea ce spun este, cred în glasul lui Dumnezeu. Este Adevărul fundamental pe care ți-l spun.” (Discursul Quit India Movement, 1942)
Surse: An Autobiography or My Expriments with Truth, M.K. Gandhi (1929), Mahatma Gandhi (Romain Rolland, 1924), Gandhi's Passion: The Life and Legacy of Mahatma Gandhi (Stanley Wolpert, 2001), mkgandhi.org, satyagrahafoundation.org, archive.pib.gov.in, inc.in, nationalgeographic.com, youtube.com, © Henri Cartier-Bresson/Magnum Photos
