Toţi oamenii aleargă după plăcere si siguranţă. Dar care este motivaţia reală din subconştient a acestor acţiuni cu care ne preocupăm întreaga viaţă?
Kama - placere
Prima tendinţă naturală a omului in viaţă este kama. Kama este tendinţa de a cauta plăcerea şi face referire la plăcerea mintii şi a trupului. E in natura umana sa cautam pasiunea şi emoţia. Aşadar, e in regula sa iubeşti, sa experimentezi atracția și dorinţa. Zeul iubirii in hinduism poarta denumirea de Kama.
Cu toate ca este o tendinţă naturală ce stă in firea omului, individul care se maturizează din punct de vedere spiritual pe parcursul vieţii va realiza ca nu kama este tendinţa cea mai nobilă in viaţă, artha fiind superioară.
Artha - siguranţă
Artha inseamnă căutarea bunăstarii şi puterii (a siguranţei), pe care cu toţii le căutăm. Căutarea bunăstarii şi puterii reprezintă cea de-a doua tendinţa.
Stă in natura umană să căutăm siguranţă pe care bunăstarea şi puterea ni le oferă. Artha presupune căutarea siguranţei.
Moksha - eliberare
Moksha este scopul final in hinduism. Conceptul de Moksha implica eliberarea din ciclul nasterilor si reincarnarilor, adica iesirea din Samsara. Moksha reprezinta eliberarea de nesiguranta si de durere (prin cautarea placerii). Cand cauti placerea - kama, cauti eliberarea de durere. Cand cauti artha - siguranta, cauti eliberarea de nesiguranta.
Incarnarea este asociata in hinduism intotdeauna cu karma din viata precedenta. De-a lungul vietii, oamenii isi creeaza karma, prin actiunile bune si rele. Karma afecteaza existentele viitoare. Moartea este considerat ca fiind ultimul sacrificiu din viata.
Moksha reprezintă finalul celor patru tendinţe importante din viaţa şi este obţinută prin depăşirea ignoranţei şi a dorinţelor. Moksha este, practic, o încununare a celorlalte trei tendinţe ale naturii umane.
Tradiția filozofilor budiști, cunoscuți sub numele de Vijñānavādins, acceptă că suntem eliberați numai atunci când mintea este complet detașată de toate atașamentele, de plăcere, durere și tristețe. Ei susțin că mintea trebuie să rămână pură și perfectă, deoarece aceasta este de fapt starea ei inițială, pură, plină de lumină și detașată de toate lucrurile lumești. Atunci când mintea se atașează de mundan, de gânduri, de plăceri și dureri, ne leagă de Saṁsāra, iar când aceste atașamente sunt anulate, mintea devine pură și ne eliberăm.
Citește prima parte: Moksha, scopul suprem al fiecărei ființe umane
Filozofii din tradiția Vaibhāṣika susțin că eliberarea se realizează prin eliminarea șirului nesfârșit de gânduri, la fel cum se stinge flacăra unei lămpi. Când o lampă arde, experimentăm existența flăcării. Cu toate acestea, când flacăra este stinsă, aceasta nu dispare undeva. Când flacăra se stinge, aceasta pur și simplu dispare când uleiul lămpii este epuizat.
În același mod, atunci când un yoghin s-a detașat de plăcerile și durerile lumii, acestea pur și simplu dispar. Yoghinul care a stins flacăra gândurilor atinge pacea supremă și perfectă fiind eliberat. Practic, aceasta stare este atinsă în Samadhi.
