În sanscrită, maya se referă la iluzia realității noastre colective, modul în care se prezintă realitatea pentru fiecare dintre noi, percepută prin simțuri, văz, miros, gust, auz și atingere. Maya înseamnă și convingerile noastre ce proiectează o realitate care pare a fi adevărată. În însăși natura sa, maya întărește ego-ul și ne separă de sinele nostru superior și adevărat.
Manifestarea acestui iluzoriu în noi, ca oameni, este denumită ignoranță sau necunoaștere. Este atunci când vedem și interpretăm lucrurile într-un fel, pe baza propriilor noastre percepții, care evident sunt subiective. Creăm o eroare, construind realitatea pe aceasta bază. Această percepție nu poate fi considerată un adevăr universal valabil. Ceea ce eu percep ca fiind frumos și îmi aduce bucurie, altuia i se va părea urât și îi va produce suferință.
Maya nu este altceva decât o condiționare a conștiinței, cauzată de ajnanam, ignoranță, care ne împiedică să vedem adevărata noastră natură. Astfel, conștiința condiționată de Jnanasakti, energia care luminează totul, conduce la apariția maya, iar Viksepasakti – puterea proiecției, devine cauza materială a apariției maya.
Practic, putem compara maya cu o oglindă care deformează conștiința pură ce se oglindește în ea, percepându-și reflexia deformată de multele condiționări.
Bhagavad Gita explicată de Swami Lakshmanjoo, în lumina shivaismului kashmirian, ne arată cum putem diminua această condiționare, astfel încât să putem vedea adevărata noastră natură.
Citește și: https://www.yogasat.ro/maya-concept-important-hindusim
Abhinavagupta afirma că maya este realitatea lui Brahman, pentru că ea face parte din natura noastră. În momentul în care putem înțelege că Eu sunt maya și maya este Parabhairava, atunci ne eliberăm de maya. Altfel, nu vom reuși să scăpăm de ea, deoarece are in natura sa cele 3 gunas: sattva, rajas și tamo care fluctuează continuu, creând jocul lui Shiva, cel al dualității: iluzoriu - non iluzoriu, conștiință – non conștiință, etc. Să nu uităm că maya are ca sursă ajnanam (ignoranța) care dispare numai prin cunoaștere; nu o cunoaștere conceptuală, ci o cunoaștere dobândită prin înțelegere și grația unui Guru/profesor inițiat.
Cei care reușesc să treacă într-o stare de conștiință superioară, realizează că întregul Univers este creat de Shiva prin intermediul iluzoriului, maya, care nu este separată de starea Parabhairava (conștiința divină supremă).
Manifestarea acestui întreg univers este conștiința lui Dumnezeu care s-a coagulat, a devenit din ce în ce mai grosieră, luând diverse forme care se transformă în timp și spațiu. Știm că aceste forme apar și dispar, fiind supuse unei transformări continue, iar timpul nu există. Rămânând în prezent, putem descoperi acest adevăr și respinge iluzia unui univers controlat de un timp liniar.
Aceasta lume nu este un vis, este conștiință divină aflată în diferite dimensiuni/planuri, ce se proiectează fractalic, din cauza variatelor condiționări.
Exista 3 stări prin care putem experimenta această lume. Conștiința - acest Eu, este condiționată mai întâi de corpul cauzal, apoi aceeași conștiință condiționată de corpul cauzal adaugă o altă condiționare, cea a corpului subtil. În ultima fază, aceeași conștiință, condiționată de corpul cauzal și de cel subtil, descoperă o nouă condiționare pe care să o includă în definirea acestui Eu, cea a corpului fizic.
Cele 3 corpuri, fizic, subtil și cauzal nu sunt izolate. Ele sunt parte a unui întreg.
Corpul fizic este parte a acestei lumi materiale, fizice care reprezintă totalitatea. El apare și se dezintegrează în această lume grosieră, pentru că îi aparține. Forțele karmice sunt cele care l-au creat și îl mențin într-o formă specifică. Fiecare celulă din corpul nostru are inteligență, o funcție, o formă fiind parte a unui întreg.
Manifestarea grosieră a conștiinței nu este o iluzie, ea poate fi percepută direct prin simțuri (indriyas), o vedem și îi corespunde starea de veghe, jagrat - stare de conștiință inferioară a individului în care acesta dezvoltă atașamente care îl leagă de lumea materială și implicit de Samsara, ciclul nașterii și al morții, în care experimentează lumea într-o continuă transformare. Atașamentele față de corpul fizic se manifesta prin expresii ca, Eu sunt tânăr/bătrân, frumos/urât, gras/slab, etc, față de copii, soție/soț, familie, bunuri materiale, faimă, recunoaștere, etc. Ne convingem că suntem incompleți fără atașamentele noastre.
Prin identificarea cu corpul fizic apare individualitatea, care face parte din totalitatea lumii materiale. Ne percepem separați de sursă și astfel apare suferința. Este starea cea mai coborâtă a Sinelui.
