Aproape la fiecare curs introductiv de yoga am auzit că yoga nu este o religie. Ceea ce este adevărat, mai ales dacă vorbim despre yoga posturală, unde ai de urmat doar câteva asane și cu puțin noroc, o tehnică relativ corectă de pranayama.
Citește și: Adevăratul sens al salutului Namaste
Însă atunci când decizi să începi să practici yoga la modul serios, sau să faci un curs ceva mai înclinat spre esență, este bine să îți asumi măcar posibilitatea ca linia dintre religie și spiritualitate să fie una foarte subțire.
Care este diferența între religie sau spiritualitate?
Există un ego spiritual care îți spune atunci când practici yoga că DOAR ce faci tu este spiritualitate, că religia te încorsetează și te menține în dogme. Adevărul este că și yoga te poate menține într-un fel de dogme. Există “procedură” în orice practică prin care vrei să obții elevarea conștiinței. Nu poți să o faci după ureche sau după cum rezonezi tu, fiindcă nu este despre alegerea parfumului personal ci despre o știință exactă, milenară. Iar dacă vei crede că doar calea pe care mergi tu este cea valabilă, atunci să știi că ești mai încorsetat și mai religios (in sensul limitat, dogmatic) decât credeai.
Ai atins un nivel autentic de spiritualitate atunci când poți să faci orice practică mistică – din isihasm, yoga, cabala sau taoism - și să îi simți energia fără a te agăța de concepte mentale sau proiecții ale unei spiritualități subiective, legate mai mult de intelect (minte). În simțirea unui om care tinde spre sacralizare, Rugăciunea Inimii poate fi simțită la fel de intens precum repetarea unei mantre, deşi nu este recomandat să amesteci practicile.
Sacru și profan
Scopul practicilor mistice-esoterice este același: eliberarea conştiinţei de condiția umană limită, de opoziție a stării profane, de ignoranță. În yoga, tendința rămâne aceeași: de anulare a mundanului, a profanului, fie prin menținerea nemișcată a corpului în timpul asanelor, prin diverse tipuri de respirație, prin stabilizarea minții până când se ajunge la pratyahara. Iar după pratyahara incepe yoga cu adevărat.
Această opoziție nu este una nouă, recunoaștem diferenţa dintre sacru și profan ca fiind una universală, în India și peste tot în lume. Astfel că, de la Yoga lui Patanjali la celelalte forme de yoga, putem spune că acestea păstrează o valoare religioasă, insă nu in sensul social, de organizare socială ci cu privire stricta la partea mistică-esoterică. Omul care caută eliberarea, care își refuză propria condiție și care face acțiuni concrete în acest sens, este un om care intuieşte cumva lumea zeilor şi implicit sensul fundamental al omului. Din perspectivă vedică, simbolistic vorbind, lumea Zeilor este opusul lumii profane (de exemplu, mâna stângă a unui zeu corespunde mâinii drepte a omului). Prin dorința de a se opune lumii, de a face exact opusul simțirilor, de a transcende profanul, yoghinul imită astfel modelul Ishvara. Chiar dacă Divinitatea nu este inclusă în practicile yoghine care sunt promovate acum preponderent , așa cum se întâmplă în alte practici spirituale, yoga este, fără îndoială, una teistă, chiar religioasă din perspectiva tradiţională .
Henoteismul în hinduism și creștinism
HENOTEÍSM s.n. Formă de religie în care credincioșii se închină unui singur zeu, fără a exclude existența altora. [Pron. -te-ism. / < fr. hénothéisme, germ. Henotheismus, cf. gr. heis, henos – unu, theos – zeu] - sursa: DN (1986)
Marea controversă a practicilor yoga (în special în România) a fost lansată de anumiți reprezentanți ai bisericii, invocând adesea închinarea la “alți Dumnezei” și calitatea monoteistă a ortodoxiei. Am stabilit deja că Dumnezeu este unul singur, iar condiţia monoteistă a creștinismului este discutabilă.
Citește și: Sursa practicilor Yoga. Sfinții și învățăturile revelate ale tuturor practicilor spirituale.
În yoga, practicantul menţine constant atenţia după o metodă clară, către Divinitate intro formă sau alta. Cu toate acestea, există o ierarhie (ne-lumească insă) a zeilor, o specificitate a energiei la care te poţi conecta. Astfel, poți folosi Gayatri Mantra, cu energia lui Gayatri, îl poți invoca pe Shiva cu energia specifică sau o poți invoca pe Shakti în practicile Kundalini. La fel, când este nevoie de energia de curățare a focului, există Agni , pentru înlăturarea obstacolelor, Ganesha sau pentru prosperitate și bunăstare, există Lakshmi. Oricare dintre zei ar fi invocați, conştiinţa trebuie să fie în permanență ghidată in modalitaţi date către interior, practicantul fiind conștient că realizarea interioară nu se poate face decăt prin Divinitate. (Nihil sine Deo la noi)
Ierarhia divină este foarte bine stabilită, la fel cum se întâmplă și în ortodoxie. La modul ideal, atenţia credinciosului creștin este tot timpul la Dumnezeu. Însă sunt momente (fie zile specifice din an, fie la nevoie) în care practicantul are nevoie să se roage la Maica Domnului (pentru fertilitate, de exemplu), folosind astfel Acatistul Maicii Domnului. Posibil să aibă nevoie de protecție divină mai specializată sau de “curățare”, atunci apelează la Arhanghelul Mihail, pentru deblocarea financiară și prosperitate există Sfântul Mare Mucenic Mina, pentru vindecare, Sfânta Cuvioasă Parascheva. De asemenea, toate aceste ajutoare se primesc cu voia lui Dumnezeu, El fiind singurul care va îngădui sau nu zeilor/sfinților să ajute. A nu se întelege insă că aceste forme energetice nematerialnice slujesc materialiatea sau egoul şi dorinţele neincetate ale omului. Dimpotrivă indemnul atăt in diverse religii căt si in yoga este de renunţare la lume, la maya, la iluzoriu. Pentru că cei care iubesc lumea mai mult decăt pe Dumnezeu nu vor avea acces niciodată in Impărăţia cereasca. “Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă,
sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va
moşteni viaţa veşnică” – Sfânta Evanghelie după Matei
Similaritatea dintre cele două practici poate continua până în cea mai subtilă esență a textului religios, însă este nevoie de o practică profundă pentru a înțelege că Dumnezeu este unul singur, iar energia zeilor este de necontestat în oricare dintre practicile mistice. Trecerea din profan va putea fi accesibilă omului abia în momentul transcenderii formei și accesării fondului, așa cum este el, universal, în tot și în toate.
“Cei a căror inteligență a fost furată de dorințele materiale se predau la demizei și urmează regulile și regulamentele specific de închinare, în funcție de natura lor. Sunt în inima tuturor Suprasuflet. De îndată ce dorește cineva să se închine unui demizeu, îmi fac credința constantă, astfel încât să se poată dedica acelei zeități particulare. Înzestrat cu o astfel de credință, se străduiește să se închine unui anumit demizeu și să-și îndeplinească dorințele. Dar, în realitate, aceste beneficii sunt acordate numai de Mine.” - Bhagavad Gita – VII
Mihaela Dragomir
- Yoga Instructor One Yoga Studio
