Soarta animalelor industrializate este una dintre chestiunile cele mai presante, din punct de vedere etic, ale vremurilor noastre. Zeci de miliarde de fiinte care simt, fiecare avand senzatii si emotii complexe, traiesc si mor pe liniile de productie.
Animalele sunt cele mai mari victime ale istoriei umane, iar tratamentul celor domestice, din fermele industrializate, este una dintre cele mai groaznice crime din toate timpurile. Marsul progresului uman este marcat de animale moarte.
Incepand cu zeci de mii de ani in urma, de la stramosii nostri din epoca de piatra, oamenii sunt responsabili de o serie de dezastre ecologice. Cand primii oameni au ajuns in Australia, acum aproximativ 45.000 de ani, au reusit rapid extinctia a 90% din animalele mari. Acesta a fost primul impact semnificativ pe care Homo Sapiens l-a avut asupra ecosistemului planetar. Si n-a fost ultimul.
CITESTE 10 beneficii de a fi vegetarian
Cu vreo 15.000 de ani in urma, oamenii au colonizat America, stergand de pe fata pamantului, in timpul acestui proces, cam 75% din mamiferele mari. Numeroase alte specii au disparut din Africa, din Eurasia si din multele insule din jurul coastelor acestor continente. Dovezile arheologice, descoperite in fiecare tara, spun aceeasi trista poveste.
Tragedia se deschide cu o scena in care exista o populatie bogata si variata de animale de mari dimensiuni, fara nicio urma de Homo Sapiens. In scena urmatoare, apar oamenii, dupa cum dovedesc fosilele descoperite (un os, un varf de sulita sau ramasitele unui foc). Urmeaza rapid a treia scena, in care oamenii preiau locul central si dispar, in mare proportie, animalele mari, cat si un procent semnificativ din cele mici.
Specia umana a provocat extinctia a aproximativ 50% din mamiferele terestre mari, la nivel planetar, inainte de a fi plantat primul camp de grane, de a fi ascutit primul obiect de metal si de a fi scris primul text.
Urmatoarea etapa importanta, in relatia om-animal, a fost revolutia agronomica, procesul prin care oamenii s-au transformat din nomazi vanatori in fermieri stabiliti pe langa asezaminte permanente. Acest proces a implicat aparitia unei complet noi forme de viata pe Pamant: animalele domestice. Initial, aceasta dezvoltare putea parea de importanta redusa, avand in vedere ca oamenii au reusit sa domesticeasca mai putin de 20 de specii de mamifere si pasari, comparativ cu nenumaratele mii de specii ramase salbatice.
Totusi, de-a lungul secolelor, aceasta noua forma de viata a devenit, din exceptie, regula. Azi, peste 90% din animalele mari sunt domesticite (prin mari se intelege ca au cateva kilograme). De exemplu, gainile. Cu zece mii de ani in urma, gaina era o pasare rara, care se gasea sporadic, prin Asia de Sud. Azi, miliarde de gaini traiesc pe aproape fiecare continent sau insula. Gaina domestica este probabil cea mai raspandita specie de pasare din istoria planetei. Daca succesul s-ar masura in numere, atunci gainile, vacile si porcii ar fi cele mai de succes animale.
Dar speciile domestice platesc pentru “succesul” lor inegalabil prin suferinta inegalabila. Regnul animal a cunoscut multe tipuri de durere si suferinta de-a lungul milioanelor de ani. Iar revolutia agricola a creat moduri complet noi de suferinta, care s-au inrautatit de-a lungul generatiilor.
La prima vedere, pare ca viata animalelor domestice ar fi mai buna decat a celor salbatice. Primesc apa si mancare, ingrijiri, adapost, protectie, apoi sunt ucise. De ce ar fi mai rau sa fie ucise de om decat de pradatorii salbatici, de alte animale care vaneaza?
Cruzimea existentei animalelor domestice nu consta atat de mult in felul in care mor, cat in felul in care traiesc. Problema majora este ca animalele domestice au mostenit de la stramosii lor anumite nevoi sociale si emotionale care sunt imposibil de satisfacut in ferme. Sunt inchise in custi stramte, sunt mutilate (le sunt taiate coarnele, coada etc), puii sunt separati de mame inca de la nastere, sunt tratate artificial pentru ingrasare, pentru reproducere masiva, pentru a da mai mult lapte etc.
Toate acestea nu contrazic principiile de baza ale teoriei darwiniste? Teoria evolutiei sustine ca toate instinctele au evoluat cu scopul supravietuirii si al reproducerii.
De ce ne plac dulciurile atat de mult in secolul al XXI-lea? Nu pentru ca trebuie sa mancam inghetata si ciocolata ca sa supravietuim. Ci pentru ca stramosii nostri, din epoca de piatra, gaseau cu greutate “dulciuri”, fructe, si atunci le consumau cat mai repede si cat puteau mai mult, pentru vitamine.
De ce unii tineri barbati au adesea comportamente periculoase, se iau la bataie sau sparg site-uri institutionale? Din cauza genelor stramosesti. In urma cu 70.000 de ani, astfel de comportamente indraznete si competitive ii transformau in eroi locali si le asigurau gratiile celor mai frumoase femei, de aici si continuitatea acestor gene de macho.
Pentru a supravietui si a se reproduce, vacile salbatice trebuiau sa comunice, sa coopereze si sa fie competitive. Cum dovedeste reproducerea fortata si continua a vacilor domestice ca toate nevoile lor reale sunt respectate?
Puii de caini, de pisici, de vite si de oameni adora sa se joace deoarece evolutia a implantat aceasta nevoie in ei. In salbaticie, aveau nevoie sa se joace. Astfel, invata abilitati sociale vitale pentru supravietuire si reproducere. Un pui cu o mutatie rara, care l-ar face indiferent la joaca, i-ar afecta totodata sansele de supravietuire si de reproducere. La fel, este implantata nevoia legaturii intre pui si mama. O intrerupere a acestei legaturi este similara cu o condamnare la moarte.
Ce se intampla cand fermierii iau o vitica, o separa de mama ei, o pun intr-o cusca stramta, o vaccineaza impotriva diferitelor boli, ii dau apa si mancare si apoi, cand e destul de matura, o insemineaza cu sperma de taur? Din punct de vedere natural si biologic, nevoile de baza ale acestui animal nu sunt respectate, iar animalul sufera enorm in urma unui asemenea stil de viata. Cele mai numeroase animale, aparent cele care ar putea fi considerate cele mai de “succes”, datorita numarului sau gradului lor de inmultire, sunt cele care au cel mai mult de suferit si au viata cea mai mizerabila.
CITESTE Alimente vegetariene care contin mai mult fier decat carnea
In satele medievale, era aproape imposibil ca vreun taran mai ambitios sa izoleze 1000 de gaini laolalta, intr-un cuibar. Cel putin una avea sanse sa fie bolnava, imbolnavindu-le si pe celelalte, apoi chiar pe taran, familia acestuia, vecinii etc. Azi, cu nivelul actual al stiintei si cu dotarile tehnologice, oamenii pot obliga animalele sa traiasca in conditii extreme, dupa bunul lor plac si pentru folosul lor.
Dar tot stiinta a dovedit si faptul ca animalele simt, ca pot suferi, ca sunt afectate de singuratate si izolare. Soarta animalelor domestice a devenit una dintre cele mai presante chestiuni etice a vremurilor noastre. Azi, in lume exista vreo 40.000 de lei si 1 miliard de porci domestici, 500.000 de elefanti si 1.5 miliarde de vaci domestice, 50 de milioane de pinguini si 20 de miliarde de gaini. In 2009, erau 1.6 miliarde de pasari salbatice in Europa, suma tuturor speciilor. In acelasi an, industria carnii si a oualor a crescut 1.9 miliarde de gaini.
Acum 40 de ani, Peter Singer a publicat cartea “Animal Liberation” (Eliberarea animalelor), prin care spunea ca industria cresterii animalelor este responsabila de mai multa durere si suferinta decat toate razboaiele lumii laolalta. Iar abuzurile asupra animalelor nu se vor opri pana cand nu ne vom opri noi din consumul industrial al carnii lor.
Industria cresterii animalelor este considerata principala cauza a emisiilor sporite de carbon. Un mod constient de a manca, un mod constient de a deveni mai responsabili si morali (inclusiv in ce priveste contributia noastra la suferinta altor fiinte) sunt necesare pentru a opri inconstienta prin care omul isi sapa singur groapa, declansand prin lacomia sa dezastre ecologice care pun nu doar speciile animale in pericol, ci insasi specia umana.
