Cercetatorii din domeniul neurologiei, de la Tübingen and Okasaki, Japonia, au descoperit un mecanism care ar putea clarifica definitia atentiei. Acest termen, adesea “necuantificabil”, are rolul de a descrie cum reactionam la stimulii vizuali. O echipa internationala de oameni de stiinta de la Tübingen Werner Reichardt Centre for Integrative Neuroscience (CIN) si Okasaki National Institute for Physiological Sciences (NIPS) explica mecanismul atentiei, nu prin sistemul vizual, ci prin ritmul si directia miscarilor ochilor, pe care le facem mereu. Ipotezele si validarile lor experimentale sunt publicate in articole publicate in “Frontiers in System Neuroscience” (Frontiere in sistemul neurostiintific).
CITESTE 9 metode dovedite științific, care îmbunătățesc vederea
Timp de cateva decenii, atentia a fost considerata o stare greu de definit a anumitor regiuni ale creierului. In perceptia vizuala, de exemplu, miscarile ochilor catre un stimul sunt activate in coliculul superior, o parte din partea de mijloc a creierului. Directia atentiei, in creier, nu reactioneaza la fel la toti stimulii. Cand nivelul atentiei este mare in sistemul senzitiv, reactiile sunt rapide si intense. Neurologii numeste aceasta stare “focalizarea atentiei”. Pe de alta parte, o stare de reactii lente si slabe este numita “inhibitia reactiei”. Ambele stari urmeaza un tipar alternativ, care are un ritm de aproximativ 10 oscilatii pe secunda.
Dar ce determina acest ritm si cum il controleaza atentia? Echipa internationala de cercetatori a resuit sa depisteze procesele care pot fi responsabile, intr-un model surprinzator de simplu. Ei au studiat un fenomen mult prea neglijat si subestimat: micile miscari ale ochilor, numite microsacade. Aceste mici ajustari corecteaza permanent axa vederii, atunci cand privirea fixeaza un obiect. Studiile anterioare, ale Dr.Ziad Hafed si ale colegilor sai, descoperisera ca microsacadele sunt generate in coliculul superior, intr-un ritm constant, care este resetat de noi stimuli care intra in campul vizual. Microsacadele isi schimba directia, de asemenea, la fiecare repetitie.
CITESTE Contactul vizual, cea mai puternică formă de limbaj non-verbal
Pentru a verifica aceste observatii, echipa Dr.Hafed a realizat un model de computer, programat in anumiti parametri, pentru a vedea ce modele predictive puteau rezulta. Pornind de la ipoteza ca ritmul si directia microsacadelor genereaza automat focalizarea atentiei si inhibitia reactiei. Au descoperit ca ipoteza era valida si ca niciun alt factor, in afara microsacadelor, nu era necesar pentru declansarea focalizarii atentiei si a inhibitiei reactiei.
Prin atentia exterioara, viata poate fi doar experimentata, dar niciodata inteleasa in totalitate. Poate fi realizata, cunoscuta si inteleasa numai prin experienta interioara.
In esenta ei, mintea cunoaste adevarul. Acesta nu poate fi cunoscut decat atunci cand incepi sa nu mai concepi viata prin prisma cunostintelor si informatiilor acumulate. Este necesara plonjarea in interior, dincolo de suprafata realitatii mintii, pentru a cunoaste mintea in profunzime.
Baza mintii este un camp de atentie. Pare ca nimic nu poate exista in afara lui. Tot ce numim viata, este ceea ce observam prin minte. Iar asta include tot ceea ce percepem prin simturi. Viata nu este complicata, ci foarte simpla. Mintea este cea care o complica. Si tot mintea “traieste” in functie de timp, in trecut, prezent si viitor. Mintea este ca o oglinda, care reflecta ceea ce ajunge in zona ei.
