Și în Bhagavad Gita se spune că „Dreptul tău este de a-ți îndeplini sarcinile fără a fi atașat de roadele muncii tale; nu te considera niciodată cauza rezultatelor activităților tale și nici nu fii atașat de inacțiune.” (Capitolul 2, versul 47).
Versetul oferă patru instrucțiuni cu privire la abordarea corectă a unei actiuni:
1) Fă-ți datoria, dar nu te preocupa de rezultate.
Avem dreptul să ne facem datoria, dar rezultatele nu depind doar de efortul nostru, acesta fiind influențat de o serie de alți factori precum destinul, care este rezultatul acțiunilor noastre trecute, voința lui Dumnezeu, efortul celorlalți, karmele cumulate ale oamenilor implicați, locul și situația, etc. Dacă stăm să ne gândim numai la rezultate, vom deveni anxioși ori de câte ori acestea nu sunt conform așteptărilor noastre.
Așa că, înțelept este să renunțăm la grija pentru rezultate și să ne concentrăm doar pe a face o treabă bună. Paradoxul este că atunci când nu suntem preocupați de rezultat, ne concentrăm în întregime pe munca în sine, iar efectul acestei abordări este extrem de pozitiv.
2) Fructele acțiunilor tale nu sunt pentru plăcerea ta.
Acțiunea este o parte integrantă a naturii umane. Veniți pe această lume, toți avem diverse îndatoriri determinate de situația noastră familială, de poziția socială, de ocupație etc. În timpul îndeplinirii acestor acțiuni, trebuie să ne amintim că nu noi suntem cei care trebuie să se bucure de rezultate - rezultatele sunt menite pentru Dumnezeu.
Sufletul individual este o mică parte a lui Dumnezeu (versetul 15.7) și, prin urmare, natura noastră inerentă este să-l slujim prin toate acțiunile noastre. „Dumnezeu este Stăpânul întregii creații; toate ființele în mișcare și nemișcare sunt slujitorii lui.”
Conștiința materială este caracterizată de următorul mod de gândire: „Eu sunt proprietarul a tot ceea ce dețin. Totul are ca scop satisfacerea plăcerilor mele. Am dreptul de a-mi spori bunurile și de a-mi maximiza plăcerea.”
Reversul este conștiința spirituală, care este caracterizată de gânduri precum: „Dumnezeu este cel care deține și se bucură de întreaga Creație. Eu sunt doar cel care îl servește necondiționat. Nimic din aceasta Creație nu îmi aparține. Tot ce am primit nu este al meu, eu doar mă folosesc temporar de acest bun, pe care l-am moștenit de la cineva și îl voi lăsa altcuiva. Eu voi pleca cum am venit. Mă aflu aici, în slujba lui Dumnezeu.”
3) Chiar și în timp ce lucrezi, renunța la trufia că tu ești făptuitorul.
Suntem sfătuiți să renunțăm la ego-ul de a ne atribui calitatea de cel care face și să nu considerăm că rezultatele acțiunilor noastre ni s-ar datora.
Totuși, atunci când acționăm, de ce nu ar trebui să ne considerăm făptuitorii acelor acțiuni?
Motivul este că simțurile, mintea și intelectul nostru sunt inerte fără energia divină care le face să funcționeze (prana - sursa vieții). Drept urmare, doar cu ajutorul puterii pe care o primim de la El putem lucra.
De exemplu, cleștele din bucătărie este inactiv, dar devine energizat de mâna cuiva, îndeplinind chiar și sarcini dificile, cum ar fi ridicarea cărbunelui aprins etc. Dacă afirmăm că acest clește este cel care face acțiunile, este incorect.
Astfel, trebuie să ne amintim că Dumnezeu este singura sursă a puterii prin care ne îndeplinim toate acțiunile.
4) Nu fi atașat de inacțiune.
Deși natura ființei vii este să lucreze, adesea apar situații în care munca pare împovărătoare și confuză. În astfel de cazuri, în loc să fugim de ea, trebuie să înțelegem ca inacțiunea nu este o soluție, ci că trebuie să urmăm pașii descriși mai sus.
Karma yoga, însănătoșește mintea prin muncă fizică, iar dacă ne îndreptăm mintea către Conștiința supremă, aceasta devine una cu ea.
Astfel, Karma yoga, calea acțiunii și a altruismului este una din căile principale de realizare a Sinelui. Bhakti yoga, calea devoțiunii, Jnana yoga, calea cunoașterii și Dhyana Raja Yoga, calea meditației constituie de fapt, ramuri ale aceleiași căi, care conduce către realizarea supremă a Divinității.
Credințele persoanei se schimbă îndată ce o nouă cunoaștere este dobândită, ca urmare a unor acțiuni. Nimeni nu poate evita acțiunea deoarece aceasta este o obligație necesară pentru întreținerea corpului fizic. Fiecare om trebuie să muncească pentru a supraviețui în această lume.
Consecința firească a fiecărei acțiuni este dobândirea de noi cunoștințe, prin care apar gânduri și convingeri noi. Fiecare acțiune a noastră schimbă modul în care înțelegem lumea și, prin urmare, ne modifică ‚adevărurile în care credem, chiar dacă schimbarea este imperceptibilă și nu ne dăm seama imediat. Schimbarea convingerilor este la fel de lentă ca și schimbările din trup, atât de subtile încât nu pot fi observate atunci când se petrec.
Citește și: Dialog despre liber arbitru si predestinare cu un sfant.
Putem concluziona prin faptul că întreaga noastră existență este supusă unei continue schimbări, indiferent de voința noastră, nimeni nu o poate opri.
Este evident că toate cele patru căi de eliberare nu sunt divergente, ci se potențează constant și reciproc. Astfel, calea eliberării nu este liniară, ci sub forma circulară, în care evoluăm treptat către următoarea orbită din cursul existenței noastre.
