Stau asezata si plimb privirea pe peretii incarcati de culori ai templului Manastirii Hemish. Desi sunt tentata sa inchid ochii si sa incerc o meditatie in locul unde se spune ca a stat o perioada Isus, ma incapatanez sa nu o fac si sa tin ochii larg deschisi si celelalte simturi alerte. Mi-ar placea sa inteleg ceva pe orice cale. Azi noapte mi-am propus sa nu mai tin la mintea mea si la calitatile ei exceptionale... asa incat incerc sa ma relaxez. Ce imi transmite locul acesta sau ce incearca el sa transmita (si asta e o informatie interesanta, poate chiar mai interesanta)? Simtul vazului e coplesit de forta culorilor care ma impresoara din toate partile. Si formele spectaculoase, surprinzatoare, excesive, fantastice, iesite complet din realitatea cotidiana. Ma gandesc ca poate chiar asta ar putea fi ideea - sa-mi secere realitatea. In confirmare parca, seara, cand imi amintesc momentul, realizez ca mintea mea inca mai poarta vie forta culorilor si a formelor.
Ma intorc din nou la reprezentarile din templul principal al Manastirii Hemish. Fara doar si poate sunt modelele arhetipale pe care le-am intalnit si in celelalte manastiri budiste. Din mintea mea tasnesc splendide amintiri: Avalokiteshvara - cel cu o mie de brate, esenta compasiunii in varianta masculina, Buddha Maitreya - cel care va sa vina, Buddha Shakyamuni - cel care a fost deja, Mahakala - stapanul timpului...
Ma opresc din ganduri pentru ca imi dau seama ca nu ma ajuta. E ceva foarte profund in mine care ma tine departe de forme si de ritual. E o rezistenta careia nu ii gasesc nicio explicatie oricat de mult m-as uita in viata mea de pana acum.
Nu cred ca pot genera continutul privind forma. Nu pot accesa din forme decat ceea ce aveam deja. Deci e inutil sa imi fac ganduri despre formele de pe perete.
Probabil ca ele sunt pastratoarele unor informatii pe care eu nu le am. Brusc imi vin in minte, aproape de-a valma, informatiile pe care ni le-a furnizat cu rabdare Adi in zilele precedente in peregrinarile noastre kashmiriene. Dar desi ma straduiesc sa conceptualizez un intreg coerent, imi dau seama cu o unda de tristete ca nu reusesc. Informatiile raman ermetice pentru mine.
Ma intreb ce ar trebui sa fac in continuare. Pe ce cale sa apuc? Ma relaxez asteptand un raspuns care sa nu vina din logica mea imbatabila... Si raspunsul vine imediat sub forma unui vers din biblie: important este ceea ce iese din tine, nu ceea ce intra in tine. Cum adica, zic? Raspunsul curge in continuare: asta e calea ta de a transforma ce vine peste tine; nu poti opri fluxul ce curge peste tine, dar poti alchimiza; asa vei obtine realitatea pe care o vrei. In continuare imi vine un vers: alchimizare, manifestare, constientizare. Pare a fi o treime rezonabila pentru mine. Imi vin ganduri legate de fiecare verb si simt ca ma asteapta actiunea.
I.
Vezi mai multe foto din calatoria in Kashmir in galeria foto Hatha Yoga SEVA.
* Participa si tu la urmatoarea calatorie organizata de Hatha Yoga SEVA in India, care va avea loc la inceputul anului 2018 - mai multe informatii gasesti aici.
