Am învățat că timpul și spațiul ne definesc lumea în care trăim, iar viața noastră o raportăm continuu la cele două dimensiuni. Avem senzația că timpul s-a contractat, că nu ne mai ajunge, dar nu suntem conștienți de viteza cu care facem toate lucrurile să se întâmple. Nu mai avem răbdare să conștientizăm esența acestora, să știm de ce și cum le facem. Ne manifestăm ca niște roboți, care trăiesc într-o continuă agitație, pe pilot automat. Trăim doar la nivelul Ego-ului, de aceea suntem condiționați de spațiu si timp. Conștiința nu se raportează la aceste dimensiuni, este deasupra lor.
Ne dorim experiențe de tot felul, însă nu suntem dispuși să învățăm, să contemplăm pentru a dobândi cunoașterea. Cunoașterea și experiența se realizează prin contactul direct al simțurilor, văz, auz, miros, atingere, gust, cu un obiect, prin care validăm existența sa. Fără această conexiune obiectul nu ar exista. Fără observator nu ar exista obiectul observat. Dar cine este observatorul? Ochii, simțurile, mintea sau conștiința? Câți dintre noi am reflectat asupra acestei întrebări?
Prin simțuri percepem obiectul, dar mintea și inteligența iluminează aceste simțuri, Ego-ul este cel care validează (Cine vede? Eu văd) reflectând lumina conștiinței, care iluminează totul.
Cunoașterea poate avea loc și indirect, prin intermediere, inferență, atunci când obiectul cunoașterii nu poate fi perceput direct prin cele 5 simțuri. De exemplu, suntem în București și contemplăm Arcul de Triumf. Experiența și cunoașterea acestui obiect sunt directe, acesta fiind perceput prin intermediul vederii, eventual a simțului tactil.
Dacă locuim la distanță mare de București cunoașterea acestuia nu poate fi directă, ci prin intermediul unei fotografii, filmări sau a descrierii unei persoane care a avut experiența directă a acestuia. Deci, există un obstacol de spațiu între noi și obiectul cunoașterii.
Cei care cred că există experiență intelectuală sunt ignoranți. Experiența nu poate fi decât directă. Astfel, experiența a tot ceea ce nu este Sinele (anatma) se face prin simțuri care se conectează cu obiectul iluminat. Putem admira luna pe cer prin intermediul ochilor, doar pentru ca ea este luminată de soare.
Experiența Sinelui (atma) nu poate fi contestată. „Eu sunt”. Nu avem nevoie de niciun alt mijloc de percepție. Chiar și în întuneric „Eu sunt” este de necontestat.
Putem concluziona că experiența și cunoașterea sunt de fapt sinonime, diferența apare doar atunci când cunoașterea nu este directă și clară. Cunoașterea indirectă poate fi împiedicată de obstacole.
Intelectual înțelegem că nu suntem corpul fizic, că nu suntem mintea, ci suntem picături ale oceanului de conștiință divină, însă în viața de zi cu zi simțim separarea de Divinitate, ne simțim ființe limitate și spunem că avem cunoașterea, dar nu avem experiența acestui Sine suprem.
Tot ce trebuie să facem este să îndepărtăm obstacolele care stau în calea experimentării directe, îndoielile și contradicțiile. Obstacolele pot fi clasificate în mai multe categorii:
- Samshaya bhavana = îndoieli cu privire la Sine. Această îndoială poate fi înlăturată ascultând învățăturile din Scripturi.
- Viparita bhavana = identificarea cu non Sinele (corpul fizic sau cu mintea). Acest obstacol poate fi înlăturat prin practica meditației și obținerea stării Samadhi (când mintea nu mai produce gânduri, fiind retrasă în starea ei cauzală)
- Asam bhavana = o imposibilitate, pentru că logic, pare imposibil. Blocajul se elimină prin folosirea logicii, a inferenței. Bhava înseamnă procesul subiectiv de trezire a stărilor mentale.
Ramana Maharshi spunea că blocajele prezente (spre deosebire de cele trecute sau viitoare) sunt de patru tipuri:
- Cele create de dorințele materiale;
- Cele create de incapacitatea de a înțelege învățăturile unui învățător;
- Cele create de înțelegerea greșită a învățăturilor acestuia;
- Cele create de Ego, prin afirmarea faptului că ești un învățat, că ai înțeles Scripturile, că ești un ascet, etc.
Acestea pot fi depășite prin cultivarea celor 6 virtuți, sama, dama, uparati, titiksha, sraddha și samadhana.
Sama înseamnă controlul asupra minții în orice situație, dama – controlul simțurilor și a senzațiilor de orice fel, uparati – renunțarea la toate bunurile acestei lumi pentru că dorința nu poate fi stinsă prin împlinirea ei, din contră.
Titiksa înseamnă capacitatea de a îndura de a rezista, sraddha – credința în ceea ce ceri, iar samadhana – concentrarea minții; trebuie sa fim atenți la ceea ce căutăm. Concentrarea este conștiința, care se fixează cu atenția asupra a ceea ce își dorește. Prin aceste virtuți devenim mai calmi la nivelul inimii și al minții.
De asemenea, ascultarea repetată și înțelegerea învățăturilor unui Guru, reflecția și contemplarea, meditația profundă conduc la eliminarea acestor obstacole, iar căutătorul descoperă că el însuși este întruchiparea Sinelui.
În tradiția hindusă, în Mandukya Upanishad sunt descrise căile de eliminare ale acestor obstacole.
1. Sravana – Înțelepțirea prin intermediul simțurilor, auz, văz, Prin cuvinte, înțelepciunea realității ultime este oferită elevului, fie printr-o formă vie a unui maestru, profesor, fie prin textele sacre.
2. Manana – procesul prin care mintea contemplă această înțelepciune primită prin intermediul cuvintelor, ce are ca rezultat dezvăluirea cunoașterii, criptată în aceste cuvinte. Misterul universului se dezvăluie încet în înțelegerea căutătorului atunci când acesta contemplă în liniște natura Realității Non-duale.
3. Nididhyasana – Dezlegarea adevăratului sens al cuvintelor și înțelegerea necunoscutului Realității Non-duale va conduce căutătorul într-o stare în care cunoașterea apare fără a avea nevoie de cuvinte. Cuvintele dispar și apare tăcerea, plină de cunoaștere.
4. Sāksātkāra - cea mai înaltă stare de contemplare. În această stare, percepția și conceptualizarea sunt în acord deplin și toate îndoielile de la toate nivelurile de înțelegere dispar pentru totdeauna. La această înălțime a cunoașterii, adevărul se dezvăluie aspirantului și realizarea perfectă este realizată: „Eu sunt Ātman (Sinele) – Eu sunt Brahman (Divinitatea)”. Această stare de advaita – nondualitate, este atinsă prin procesul de contemplare.
În Brihadaranyaka Upanishad, (capitolul 2.4) înțeleptul Yajnavalkya își sfătuiește propria soție, Maitreyi, care i-a devenit discipol, să asculte, să reflecteze și să mediteze pentru a realiza cine este cu adevărat și astfel va cunoaște totul. Pentru că totul izvorăște din Sine, se dizolvă în El și rămâne impregnat de El. Nimic nu poate fi perceput separat de Sine. Prin urmare totul este Sinele.
Notele sunetelor ce apar în urma bătăii bețelor într-o toba, sau sunetul unui conci atunci când suflăm în el, sau al unei veena, nu se disting separat, ci le auzim ca un singur sunet, o notă generală a fiecărui instrument. Nu putem distinge notele diferite ale tobei ca fiind separate de nota generală emisă de instrument. La fel și in cazul celorlalte instrumente.
În mod similar, nimic nu este separat, în starea de veghe (jagrat) și de vis (svapna), de Inteligența Pură. Totul este conectat la Divinitate, deoarece nimic nu este străin de aceasta.
Meditația poate fi considerată un leac împotriva stresului și tensiunii vieții, de aceea este important să înțelegem ce ne transmit Scripturile și Maeștrii Realizați, despre aceasta.
Chiar dacă Adevărul, Sinele, este de la sine înțeles, nu suntem în stare să realizăm acest lucru din cauza obstacolelor grosiere, precum limitarea intelectului, atașamentul față de plăceri, obiecte, faimă, recunoaștere și așa mai departe. Există, de asemenea, obstacole mai subtile precum neînțelegerea existenței sau a naturii Sinelui sau lipsa mijloacelor corecte prin care le putem afla, îndoieli cu privire la Sine sau obiceiul dobândit din viețile anterioare, de identificare cu Ego-ul și cu corpul fizic.
Obstacolele grosiere sunt înlăturate prin practici spirituale precum japa, asana, pranayama, practica detașării și autocontrolul și cultivarea calităților precum toleranța și credința.
Mintea, astfel purificata, este pregătită să asculte scripturile de la un guru adevărat. Când un discipol ascultă cu credință, el înțelege că mesajul scripturilor este: „Eu nu sunt entitatea limitată (jiva) așa cum mă consider, ci Adevărul Infinit (Brahman).’
Chiar și după ce această cunoaștere are loc, încă trăim gândind-ne „Eu sunt corpul”, însă pentru a elimina acest obstacol ar trebui să practicăm meditația. Trebuie remarcat faptul că fără shravanam și mananam, cea de a treia, nididhyasanam sau meditația, ar putea să nu fie foarte eficientă. Este dificil pentru o minte plină de îndoieli să se liniștească profund sau să obțină o stare de contemplare a sinelui.
„Lumea este așa cum o percepi. Ea nu este ceea ce vezi, este așa cum o vezi. Nu este ceea ce auz, ci este așa cum o auzi. Nu este ceea ce simți, ci așa cum o simți” - Rumi
Surse: Brihadaranyaka Upanishad , chinmayauk.org, Swami Abhisek Chaitanya, britannica
