Majoritatea tradițiilor spirituale ne îndrumă să ne detașăm de dorințele mundane care ne fac mintea să rătăcească și ne îndepărtează de scopul suprem al vieții.
Ce sunt de fapt dorințele? De unde apar și de ce marii învățați ne spun că trebuie să ne eliberăm de ele? Cum am putea trăi fără dorințe?
Dorințele sunt definite că fiind tendințe ale minții de realizare sau dobândire a unui lucru, a unei năzuințe. Ele apar ca o consecință a atașamentelor noastre. Fiind o emanație a mintii, la fel ca gândurile, nu pot fi oprite. Însă discernământul ar trebui să intervină, astfel încât ele să nu devină o prioritate, pentru că pe măsură ce îndeplinim o dorință, alte zece îi iau locul.
De fiecare dată când ne îndeplinim o dorință, apare într-o anumită măsură un sentiment de mulțumire, dar sentimentul de insuficiență, de lipsă a ceva, nu dispare și atunci încercăm să îl suplinim cu îndeplinirea altor dorințe și astfel devenim sclavii acestora.
Sufletul nu are dorințe. În filosofia vedică, Sinele prezintă doua aspecte, paramatman sau sinele superior, care nu are dorințe fiind o revelație constantă a Absolutului, inseparabilă și echivalentă cu sursa Creației și jivatman sau sinele inferior, care reprezintă planul karmic al acestei vieți; el determină momentul și locul nașterii, părinții potriviți care să ne ajute să ne continuăm evoluția, să ne putem juca rolul în rețeaua infinită a voinței divine. Tot el dictează punctele forte și slăbiciunile și, la cele mai profunde niveluri, aspirațiile sau dorințele noastre.
Jiva, sufletul individual, este sămânța Dharmei a scopului individual, a cine suntem meniți a fi în această viață. Fiecare dintre noi are propria Dharma sau destin, o chemare de a înflori pe deplin, ca o expresie unică a Divinului.
Este esențial să acceptăm ambele părți ale Sinelui în mod egal, pentru că niciuna nu este mai presus de cealaltă. Ele sunt expresii diferite ale jocului unei singure prezențe care străbate universul, dansul puterii creative nelimitate, Shakti și a sursei statice, Shiva.
Vedele ne învață că există patru tipuri de dorințe: artha, kama, dharma și moksha.
Artha se referă la dorința de confort material. Toți avem nevoie de adăpost și securitate (bani, în cultura noastră) pentru a avea libertatea de a ne satisface celelalte nevoi.
Kama se referă la plăcere: satisfacție senzorială, confort și intimitate senzuală.
Dharma se referă la scopul nostru – răspunsul la care ajungem întrebând: „Care este scopul meu aici?”
Moksha înseamnă eliberare spirituală sau libertate. Aceasta este dorința care stă la baza tuturor celorlalte, dorința de a ne cunoaște direct Sursa.
Pentru a-și atinge destinul, sufletul individual, jiva, ne vorbește tot timpul prin intermediul acestor patru tipuri de dorințe.
Citește și: cele-4-tendinte-ale-naturii-umane-kama-artha-dharma-si-moksha
Însă nu toate dorințele apar direct din suflet, astfel încât să deschidă o cale directă către eliberare și iluminare.
Problema cu dorințele nu este că le avem, ci că este atât de greu să le discernem pe cele care vin din suflet, care ne ajută să evoluăm, să ne apropiem de Sursă și cele emanate de minte, a căror îndeplinire creează confuzie, conflict sau suferință.
Cum știm dacă sursa unei anumite dorințe este sufletul sau dacă este Ego-ul, imaginea de sine, pe care o creăm pentru a compensa ignoranța spirituală, cea de a nu ști cine suntem cu adevărat?
Este greșit să ne dorim să fim sănătoși sau să obținem o poziție de conducere într-o firmă? Aceste dorințe țin de destinul personal.
Toți ne dorim să fim sănătoși și chiar dacă avem un mod de viață foarte echilibrat, bolile karmice se vor manifesta indiferent de dorințele noastre. Așa cum spunea Vasile Andru în cartea sa, Psihoterapie isihastă, boala nu trebuie privită ca o catastrofă, ci ca un prilej de introspecție ca oglindire a lăuntrului, de liniște și dobândire a smereniei.
La fel, impactul dorinței de a avea o carieră de succes depinde de înțelegerea pe care o avem când definim succesul, dar și de karma personală. Succesul nu înseamnă bani, faimă și recunoaștere, acestea aduc cu ele suferință, deziluzii și trufie, ci îndeplinirea rolului pe care îl avem în societate, cu discernământ și responsabilitate. Dacă destinul acestei vieți are ca scop un salt major în evoluția noastră spirituală, la un moment dat în viață, succesul profesional își pierde importanța, deoarece înțelegem că este doar o condiționare a Ego-ului.
De unde știm că dorința, cea de a mânca o bucată de tort de ciocolată sau cea de a începe o nouă relație sau poate cea de a sta acasă și de a nu merge la cursul de yoga ori dorința de a vizita toată lumea este cea care ne duce sufletul către evoluția spirituală sau este Ego-ul care ne creează o altă iluzie?
Este ușor să ne amăgim, pentru că mintea ne joacă feste. Toți avem o motivație pentru dorințele mundane, dar puțini dintre noi știm de ce avem într-adevăr nevoie. Acesta este unul dintre motivele pentru care este necesar să avem un profesor/maestru care să ne ghideze către practici autentice, care să ne faciliteze dobândirea Cunoașterii.
In momentul în care suntem capabili să vedem de unde apar aceste dorințe, care este sursa lor, ele nu mai au putere asupra noastră.
Ar trebui să ne amintim că tradiția yoga nu se bazează atât de mult pe teorie și concepte filosofice, ci pe practică, fiind un mijloc de a atinge o anumită calitate a experienței, din care derivă automat înțelepciunea și discernământul.
Concluzia este că singurele dorințe benefice sunt cele care ne ajută în evoluția spirituală, pentru că principalul scop al vieții este să evoluăm ca nivel de conștiință. Celelalte dorințe trebuie tratate ca simple apariții.
Poți deveni un înțelept eliberat prin anihilarea Ego-ului și a dualității, a ceea ce iți place și ceea ce nu iți place, prin anihilarea dorințelor și poftelor și prin distrugerea efectelor lor reziduale. Astfel, te poți odihni în natura ta adevărată că Existență-Cunoaștere-Beatitudine Absolută și să fii totodată activ în lume. Nu vei mai fi legat de acțiunile tale, pentru că prin dobândirea Cunoașterii Sinelui ai distrus ideea că ești cel care face sau cel care experimentează. Aceasta este învățătura principală a Bhagavat Gita.
