Elena Hera a urmat primul TTC în 2017, în București, unde l-a avut ca și profesor pe Julio Dieguez Papi, iar în 2018 a urmat un program special la Ramamani Iyengar Memorial Yoga Institute din Pune, India. Din acel moment pentru Elena a fi instructor yoga nu este doar un job, ci a devenit o misiune, o provocare permanentă.
Elena privește yoga ca pe ceva cu multe nuanțe și semnificații, ceva ce se simte și se trăiește, ceva măreț care atunci când dorești să descrii în cuvinte își pierde semnificația.
Mai multe despre Elena în interviul oferit în exclusivitate pentru Yogasat:
Primul contact mai îndeaproape cu ceea ce presupune relația complexă minte-corp, a început chiar în clasele primare. Am făcut timp de 6 ani dansuri moderne. Și țin minte foarte bine și acum sentimentul de a lucra și dansa în tălpile goale. Ei bine, după foarte foarte mulți ani, tot în tălpile goale am găsit Yoga. Simțeam că ceva din clasele de yoga la care participam îmi făcea foarte mult bine.
Era o nevoie acută de mișcare atunci, o căutare, o dorință de realiniere în interior, unde simțeam că totul era pe dos. Și de acolo a început totul. Am decis să fac și primul TTC aici în București la Daanasana School of Yoga din cadrul Move On în 2017 unde l-am avut ca și profesor pe Julio Dieguez Papi. Tot atunci am avut primul contact cu Iyengar Yoga, care m-a cucerit rapid, iar in 2018 am fost cu un program special la Ramamani Iyengar Memorial Yoga Institute din Pune, India, unde am avut marea onoare și șansa să practic sub îndrumarea celor din familia Iyengar. În același an am început să și predau și nu a mai fost un alt “job”, ci rapid s-a transformat într-o adevărată misiune, o provocare permanentă.
Citește și: Istoria asanelor. Între sacru și profan.
Această schimbare de traseu, această călătorie inițiatică a schimbat lucruri în mine și va schimba în continuare. S-au format niște circuite noi, ochi si urechi noi care privesc și ascultă spre interior și exterior diferit, mi-a dat calm si claritate.
Yoga lucrează și atunci când nu ne dăm seama că lucrează. Prin simplul fapt că atenția se mută de pe exterior pe interior, aducând mintea în corp, reprezintă deja un pas foarte important. Yoga face spațiu în corp, deschide, se lucrează mult pe creșterea senzitivității, sensibilității, iar aceste efecte ale practicii se extind și la un alt nivel superior unde lucrurile încep să se schimbe, să arate si să se simtă diferit. Și cred că experimentăm yoga în moduri destul de diferite și foarte personale.
Este nevoie de multă muncă, răbdare, dedicare. Lucrăm pe diverse fonduri emoționale și cu foarte multă rezistența mentală. Este nevoie de cunoaștere și aici nu mă refer neapărat doar la acea cunoaștere intelectuală și mai mult la o formă de cunoaștere tacită, poate cel mai greu de dobândit. O dată ce începi să practici, nu devine totul din senin mai simplu, problemele nu dispar, nici provocările, dimpotrivă, uneori acest parcurs este cu multă durere în diverse forme și nuanțe, dar ceea ce se schimbă în timp este felul în care te poziționezi tu în raport cu tine și cu tot ceea ce ai în jur, cu viața așa cum este ea, cu bune si cu mai puțin bune, iar în timp învățăm cum putem folosi resursele din interior pentru a trăi o viață mai conștientă, învățăm acest act de prezență cu noi și cu cei din jur.
Yoga este despre viață, nu viața despre yoga. Partea de practică conștientă vine în timp, dacă punem atenția unde trebuie și dacă reușim să trăim mai puțin în cap. Altfel, tendința este să avem o practică bazată pe automatisme și obiceiuri formate greșit.
În Iyengar Yoga deseori lucrăm într-un stil așezat, cu atenție pe aliniament și posibilitatea adaptării asanelor în funcție de condiția fizică a fiecăruia. Este un stil de yoga didactic, științific, complet și complex. Nu practic partea de meditație așa cum știm că se întâmplă, iar practica asanelor poate fi considerată o bună meditație în mișcare. Mersul pe jos conștient poate avea același efect bun. Corpul o să știe la un moment dat când stă bine, corect într-o asană, respirația o să se așeze și ea, iar pentru câteva secunde se simte acea liniște, acel bine și bun unde mintea, corpul și sufletul sunt cumva într-o armonie, într-o comunicare bună și benefică. Și cred că noi avem deja toate aceste lucruri în noi, doar că nu știm să le creștem, nu ducem mai mult atenția acolo.
Citește și: Krishnamacharya, fondatorul practicii yoga moderne
Ar ajuta enorm ca în sistemul de educație (de foarte timpuriu), să fie introduse module, ore unde atenția copiilor poate fi crescută în astfel de direcții ca și practică fizică și nu numai. Și la locurile de muncă cu atât mai mult. Ca adult întotdeauna este provocarea mai mare, deoarece lucrăm pe un alt teren, un fond diferit fizic, mental, emoțional.
Pentru mine yoga este cu multe nuanțe și semnificații, poate greu de pus aici pe hârtie în alb și negru. Yoga este ceva ce se simte, se trăiește și uneori când povestesc sau scriu despre asta am sentimentul că își pierde valoarea , semnificația, nu găsesc cuvintele potrivite.
În prezent îl am ca și profesor pe David Meloni alături de care aprofundez ceea ce înseamnă Iyengar Yoga, iar această formă de învățare, educație continuă a făcut ca toată această călătorie să devină și mai specială și cu cât învăț, simt și aprofundez mai mult, cu atâta mi se pare ca nu știu mai nimic :)
