Conexiunea este cea mai importanta nevoie umana. Nimeni nu este facut sa traiasca singur si izolat. Oamenii au nevoie de relatii sanatoase pentru a se dezvolta si pentru a prospera.
In cartea “Conexiuni pierdute”, Johann Hari concluzioneaza, in urma unor decenii de studiu asupra traumei si sanatatii mentale, ca radacina aproape oricarei suferinte este o legatura intrerupta, pe care n-am reusit sa ne dam seama cum s-o reparam.
CITESTE CONTACTUL VIZUAL, CEA MAI PUTERNICĂ FORMĂ DE LIMBAJ NON-VERBAL
Hari da exemplul unei clinici in care pacientilor, suferind de obezitate critica, li s-a administrat o dieta lichida, in incercarea de a le salva viata. Tratamentul a functionat si multi au parasit clinica mai usori cu cateva zeci de kilograme si cu o noua perspectiva de viata inainte. Ce s-a intamplat ulterior a fost un efect colateral pe care niciun medic nu l-a prevazut. Unii pacienti s-au ingrasat la loc, acumuland chiar mai multe kilograme. Altii au suferit caderi psihice si unul s-a sinucis.
Cercetand cauzele pentru care acesti pacienti au avut astfel de reactii emotionale adverse, doctorii au facut o descoperire importanta. Momentul cand pacientii incepeau sa manance excesiv era corelat, de regula, cu un eveniment traumatic pe care nu stiau sa-l gestioneze, neavand niciun model de imitat din experienta lor. Hari a declarat: “Ceea ce credeam noi ca era problema, era, cel mai adesea, simptomul unei probleme despre care nimeni nu stia nimic.”
Cea mai mare problema, in viata majoritatii oamenilor, este trauma, iar trauma afecteaza abilitatea noastra de a ne conecta cu ceilalti. Trauma nu este un termen care se refera doar la cele mai severe si atroce experiente prin care trecem. De fiecare data and ne sperie ceva si nu reusim sa depasim acea teama, se creeaza o trauma. Atunci cand nu credem ca avem resursele si capacitatea de a gestiona o anumita situatie, problema sau stimul, noi cream comportamente adaptative de negare sau evitare.
CITESTE DE CE TREBUIE SA II ACCEPTI PE CEI DIN JUR ASA CUM SUNT SI CUM POTI FACE ASTA
Nu trauma, in sine, este cauza care ne afecteaza pe termen lung, ci modul in care trauma sapa ravagii in psihic si impiedica reintegrarea, revenirea la o viata normala, sanatoasa, in care alti oameni si situatii necunoscute pot fi oportunitati, nu pericole.
Se spune ca opusul dependentei nu este abstinenta, ci puntea de legatura, conexiunea. Cel mai important fundament al fericirii este sentimentul de a apartine, de a face parte integranta din ceva si de a avea un scop. Civilizatiile care au dezvoltat mai mult latura comunitara sunt mult mai sanatoase psihic, ca intreg. Oamenii singuri mor adesea de timpuriu si se imbolnavesc din ce in ce mai grav inainte de moarte.
Noi, oamenii, suntem o specie tribala. Ne nastem din conexiune si, tot prin conexiune, realizam aproape totul in viata. Nu doar preferam relatii sanatoase, efectiv avem nevoie de ele.
