A treia cale a hinduismului care conduce la trezirea spirituală este shaktismul.
Adepții shaktismului se închină Zeiței Mamă sau Shakti și numeroaselor sale aspecte, ca formă feminină a Zeității supreme. Ei au ca obiectiv înțelegerea, uniunea și controlul energiei Shakti, a puterii ei, ce implică trezirea energiei Kundalini, deschiderea chakrelor, energizarea celor 72000 nadis din corpul subtil pentru a dobândi puteri yoghine, puteri psihice (siddhis), doar pentru a se uni cu Mama Pământ și nu trec de acest scop.
Conceptul filosofic care stă la baza este cel în care energia masculină Purusha, reprezentată de Shiva se contopește cu energia feminină Prakriti, reprezentată de Shakti și astfel, împreună dau naștere Universului.
Citește și: Adevărul gol goluț despre Tantra – Mituri demontate
Termenul general „Devi” se referă generic la zeiță în toate formele ei, înțeleasă ca Mama Divină supremă, totalitatea întregii energii a cosmosului.
Avatarurile cele mai cunoscute ale lui Shakti sunt Durga și Kali, dimensiuni specifice ale energiei care, prin lupta cu forțele întunericului ce produc haos, restabilesc ordinea in Univers.
Zeița Durga este adesea reprezentată în mitologie ca o femeie frumoasă cu o față blândă, ce are zece brațe care țin arme cu care îi învinge pe demonii care amenință dharma; este însoțită de un leu.
Kali este zeița în forma ei feroce care simbolizează aspectul ei de distrugător al răului. Ceea ce apare ca distrugere este de fapt un mijloc de transformare. Cu sabia, ea îndepărtează toate impedimentele personale ce stau în calea realizării adevărului pentru cei care îl caută sincer.
Mijlocul (sadhana) prin care adeptii ating acest obiectiv este Tantra și ritualurile tantrice, yoga, meditație, etc. Ei cred că Shakti este divinitatea supremă, eternă și independentă, care este atât cauza materială cât și cea instrumentală a creației, iar Sinele este martorul pasiv în fundal.
Scripturile cele mai importante sunt Devi Bhagavata Purana și diferitele Tantre ce au aspecte diferite precum Kali, Durga, Shakti, Kundalini, etc.
Practicile spirituale din shaktism pun accentul pe mantre, yantre și pe îmbrățișarea contrariilor aparente: bărbat-femeie, absolut-relativ, plăcere-durere, cauză-efect, minte-corp. Anumite secte din cadrul shaktismului întreprind ritualuri tantrice „de stânga”, (vamacara) pentru a realiza eliberarea, fiind atent păzite de publicul larg din cauza naturii lor controversate. Calea „mâinii drepte” are o natură mai conservatoare și mai accesibilă.
Cultul aspectului feminin al divinului datează probabil din timpul popoarelor antice pre-vedice din subcontinentul indian. Shakti este venerata în toată India, cu precădere în estul țării, unde există numeroase temple Devi și Shakti Pithas. Adepții folosesc cântări, yantre, yoga și ritualuri pentru a atrage forțe cosmice și pentru a trezi marea putere kundalini.
Adepții acestor secte nu practică doar ritualurile proprii sectei din care fac parte. Ei au în comun meditația, practica yoga și alte discipline care îi ajută în atingerea scopului propus.
Aceste trei căi importante ale hinduismului sunt universal valabile, dacă ne gândim că practica spirituală, fără a ține cont de religie, naționalitate, țară, etc. ne conduce pe una din ele, în funcție de obiectivul pe care ni-l stabilim:
- Fie urmărim să ne dezvoltăm puteri psihice, mistice, pentru a ne uni cu Pamantul și energiile Universului din lumea materială, obiectiv devenit popular mai ales în epoca New Age; căutarea lui Dumnezeu nu este un obiectiv în sine. Aceasta este calea Shakti.
- Fie suntem orientați către sine, în sens spiritual, doresc să mă cunosc, să mă descopăr, doresc să știu cine sunt. Concentrarea este pe sine și doar câteodată pe Dumnezeu. Aceasta este calea Shivaismului.
- Fie suntem minoritatea care îl caută pe Dumnezeu, pentru că înțelegem că avem o sursă și mult mai interesant decât să mă cunosc pe mine este să cunosc sursa din care provin, sursa întregii Creații. Aceasta este calea Vaishnava.
Aceasta este înțelepciunea Vedică, faptul că înțelege că suntem diferiți și că nu toți avem aceleași căutări, dând posibilitatea tuturor să își atingă obiectivul dorit. Chiar dacă unii dintre noi aleg un obiectiv care îi leagă de materialitate, într-un final vor înțelege și vor căuta un obiectiv mai înalt. Aceasta este grația divină, milostenia divină.
Spre deosebire de radicalismul religiilor de astăzi, care susțin că doar calea lor este cea adevărată, iar celelalte sunt greșite, Sanatana dharma susține că da, poți urma calea cea mai înaltă dacă dorești și dacă ești pregătit să o urmezi, iar dacă nu, mai sunt și alte căi pe care poți păși, chiar dacă nu vei cunoaște divinitatea, totuși vei cunoaște ceva. Și poate în timp, după ce te vei sătura de celelalte căi, poate îți vei dori să îl cunoști pe Dumnezeu și vei alege calea cea mai înaltă.
Sanatana Dharma stabilește o ierarhie, dar arată și milostenie tuturor. Calea cunoașterii divine nu este o sectă, este o cale pe care trebuie să fim pregătiți să o urmăm, iar pentru asta avem o eternitate la dispoziție.
