Toate tradițiile spirituale implică o formă de ritual interior și / sau exterior. De ce? Pentru că un ritual te conduce către ceea ce contează. Însuși actul de a începe un ritual ne conduce către o stare de spirit, unde putem rupe patternurile zilnice și să ne amintim astfel de sacru. Ritualurile transformă chiar și activități banale intenționate și sacre.
Citește și: 5 instructori din România ne dezvăluie arma lor secretă împotriva amânării - partea 1
Noi am întrebat instructorii de renume din Romania:
- Care este ritualul tău de practică zilnică?
- Care este acea armă secretă cu care combați procrastinarea/ ce te face să treci peste "mai bine o las pe mâine?
Luciana Nicoleta Andreiciuc - Sadhana și Tapas = rețeta mea.
Nicoleta: Zilnic practic recunostința, multumirea, piosenia, simplitatea ți iubirea, fie că sunt în plimbare, în mișcare, în oraș fie că sunt acasa, alături de familia mea. Ceea ce practica zilnic pe saltea este o structură vibrantă și revigorantă, energică și viguroasă - Ashtanga Vinyasa Yoga, ale carei beneficii le savurez de mai bine de zece ani.
Nicoleta: Sincer? Nu este o arma secreta. Mă cert singură, atunci când realizez că mintea leneșă încearcă din nou să mă chinuie și să nu mă lase să îmi mențin ritmul disciplinat și riguros.
Tapas este o practica de zi cu zi la mine, fară de care nu aș fi ajuns astăzi atât de organizată și de conștiincioasă în aspectele vieâii mele.
Deci, mă cert eu pe mine însami.
"NICO, poâi! Nico, nu e lăsa! Nico, nu amana! Adu-ți aminte, Nico, cât de bine este să rămâi consecventă și disciplinată în practicile tale".
Sadhana și Tapas = rețeta mea.
Mihaela Dragomir: Procrastinarea e un semnal de alarmă că nu fac ceea ce mi-aș dori
Mihaela: Practica personală are loc în principal seara, înainte de culcare. Fac vreo 10-15 minute de chanting, de obicei Gayatri Mantra și în jur de 40 minute de meditație. În zilele bune în care îmi găsesc timp pentru mine, mai practic și în timpul zilei încă vreo 30 minute de meditație. Asanele le fac la studio, este o practică oarecum comună. Din păcate, după două ședințe de yoga pe zi, nu prea mai “intră” asane și în practica personală.
Mihaela: Nu mai consider neapărat procrastinarea ceva de combătut. E o luptă pe care mi-am dat seama că nu pot să o câștig. Pentru mine, procrastinarea e un semnal de alarmă că nu fac ceea ce mi-aș dori să fac. Este rezistență și atât. Este vorba despre priorități și atutenticitate, în esență.
Cred că fiecare am putea să scăpăm de povara procrastinării dacă am face un exercițiu de sinceritate. Ce vrem și ce nu vrem să facem? Ce ne face plăcere, ce ne consumă energia? Facem pentru noi sau facem pentru alții? Facem pentru suflet sau facem pentru ego? Și dacă putem să ne uităm în oglindă și să ne răspundem foarte sincer de ce procrastinăm, lucrurile s-ar simplifica mult.
Cred că rădăcina acestui tipar comportamental este în sine procrastinarea spiritual -amânarea acelei întalniri cu tine și cu sufletul tău, amânarea ședinței de psihoterapie sau de yoga, amânarea întânirii cu oameni de suflet, amânarearugăciunii, amânarea meditației, etc. În aceste condiții, meditația te poate ajuta enorm, abordând rădăcina procrastinării, și nu căutând neapărat tips and tricks mundane.
Julio Dieguez Papi - Mâine nu există. Ceea ce contează este acum.
Julio: De cele mai multe ori pot practica doar o dată pe zi. Nu sar niciodată practica. Mă trezesc dimineața devreme sau îmi organizez ziua pentru a avea timp după-amiaza. Prefer însă practica de dimineață. Mă trezesc înainte de 6; pregătesc un ceai și înainte de 6’30 sunt pe saltea. Uneori mă trezesc mai devreme și încep cu pranayama. Practica se termină după ora 8. Apoi revin la „cealaltă realitate”, o duc pe Kira la școală și merg la muncă.
Când pot și simt, practic și după-amiaza. Dacă din anumite motive nu practic dimineața, după-amiaza este obligatorie. În niciun caz nu există zi în care să nu practic pe salteaua meu.
Din punct de vedere moral mă văd ca profesor, dar numai dacă continuu să mă studiez. Nu pot să mă prefac că predau dacă nu studiez mai întâi. Este foarte simplu. Mă studiez prin Yoga, prin urmare Asana este primul pas în acea vastă cameră de studiu.
Julio: Sincer să fiu, sunt o mulțime de lucruri pe care ar fi bine să le las mâine. Și dacă nu aș fi implicat în a fi „deținător de casă” scufundat într-o viață socială de zi cu zi, aș putea să amân mai multe lucruri. Dar nu este cazul. Este necesar pentru a cultiva discernământul. Ce contează cu adevărat pentru mine? Ce face ca starea mea actuală să evolueze și să se îmbunătățească în direcția dorită? Apoi, alegerea este simplă. Nu vreau să pierd timpul în evoluția mea personală. Asta înseamnă că atunci când vine vorba de yoga în mod special, nu mai rămâne nimic pentru mâine. Mâine nu există. Ceea ce contează este acum.
Oana Manole: Încerc să mă mențin alerta fără să devin obosită.
Oana: Dinacharya, rutina mea zilnică (partea care e rutina) e inspirata din Ayurveda: mă clătesc pe dinți cu ulei, apoi mă spăl. Folosesc mult uleiurile ayurvedice - la dus, pentru abhyanga, pentru dinți si par. Practic yoga, acum, în ultima vreme, dupa instrucțiunile video ale lui Lois Steinberg. Studiez, citesc în legătură cu practica. Scriu. Încerc să îmi definesc ritmul în concordanță cu natura, cu fiecare sezon, diferențiez între dimineața si seara. Încerc să mă mențin alerta fără să devin obosită
Oana: Faptul că s-ar putea să nu mai existe mâine.
Antonela Pantea: Integrez yoga în viața mea aproape în tot ce fac.
Antonela: Iubesc diminețile în care mă trezesc devreme și cultiv acel timp sacru ce mă împuternicește să îmi continui ziua cu intenție și claritate.
Uneori mai opresc alarma și mai lenevesc în pat, mă întind și îmi încep de acolo practica, dar diminețile care îmi hrănesc mintea, corpul și sufletul îmi aduc și pace, vitalitate și împlinire. În cele mai multe zile îmi dedic una sau două ore pentru practica yoga și meditație, iar când trebuie să plec devreme de acasă, doar 5-10 minute să mă întind, să îmi exprim recunoștința pentru ce am în viață și să îmi setez intenția cu care îmi trăiesc ziua.
Integrez yoga în viața mea aproape în tot ce fac - încerc să fac un singur lucru o dată și să acord întreaga atenție acelui lucru, să îmi observ gândurile și ”reacțiile” în fiecare situație, să iau totul mai încet, să nu mă mai grăbesc, să fac doar ce este important, să lucrez la mine și cu mine...
Antonela: Sunt destul de disciplinată în general, mai ales cu activitățile care îmi fac placere, care mă umplu de energie și care mă dezvoltă. Sunt și am fost întotdeauna o persoană care se auto-motivează. ”Yoga” este primul punct pe lista mea în fiecare zi și foarte rar mi se întâmplă să vreau să ”sar” peste practică. S-au format căi bătătorite, autostrăzi chiar, în creierul meu care mă duc inevitabil către yoga .
Am în minte imaginea mea din viitor, așa cum o pot conștientiza acum, iar acea imagine mă menține pe linia dreaptă sau pe calea pe care doresc să merg. Mă văd pe mine în viitor făcând ceva ce acum încă nu pot, ”mă văd” în formă și când voi fi bătrână. Apoi mă întreb ce am de câștigat dacă fac ce mi-am propus, ce beneficii voi avea și cum mă voi simți după. Mă întreb ce am de câștigat dacă nu fac și în final mă întreb care timp e cheltuit mai cu folos. Pun în balanță ce e mai important atunci și încerc să nu mă ”biciuiesc” dacă aleg câteodată calea mai ușoară, pentru că mă ghidez mult după ce îmi spune inima / sufletul sau ce e acolo în interior și vorbește cu mine, ce e mai bine pentru mine în acel moment.
Citește și: 5 instructori din România ne dezvăluie arma lor secretă împotriva amânării
5 instructori romani ne împărtășesc sursa inspirației lor zilnice - Partea a 2 a
Mulțumim.
Namaste!
