Conexiunea reprezinta experienta uniunii, a unimii, a unitatii. Inseamna sa impartasesti experiente, sentimente comune sau idei asemanatoare. Conexiunea este sentimentul de a face parte dintr-un intreg, din ceva mai mare si mai presus de tine.
Atunci cand urmaresti un eveniment sportiv cu un prieten, experimentezi conexiunea. Cand te alaturi familiei, la cina, sau cand te deschizi si iti exprimi sentimentele sincere fata de alta persoana, cand descoperi ca ai ceva in comun cu cineva, experimentezi conexiunea.
Oamenii au dezvoltat o lume in care exista posibilitatea si premisele de a crea mai multa conexiune ca niciodata si, cu toate acestea, era digitala a taiat legaturi sau a favorizat conexiuni false, lipsite de autenticitate. Iar asta nu functioneaza. Nu poti falsifica comuniunea, unimea. Nu e ceva ce poti realiza intelectual. E ceva ce simti.
CITESTE CUM NE FACE SOCIETATEA MODERNA SA NE PIERDEM MINTILE
Sinceritatea este absolut necesara pentru a realiza conexiuni autentice. Internetul si retelele de socializare nu ne deconecteaza fiindca suntem lipiti de telefoane in timpul mesei, ci pentru ca ne sporesc abilitatea de a fi falsi. Ne permit sa privim cu nesat, sa editam, sa filtram si sa postam momeli atragatoare. Ne permit sa construim o fatada a vietilor noastre care poate sa nu fie o reflectare onesta a realitatii. Si, astfel, impiedicam conexiunea.
Oamenii care au conexiuni autentice prin retelele de socializare le apreciaza si au experiente pozitive folosindu-le. Oamenii care le utilizeaza ca pe niste mijloace autentice de a mentine legatura cu alti oameni nu traiesc anxietatea si depresia asociate cu uzul acestora. Motivul pentru care oamenii incearca sa falsifice modul prin care vor sa se faca placuti este confuzia intre atentie si conexiune. Acestea nu reprezinta acelasi lucru. Una e sa cauti si sa vrei sa primesti atentie si alta e sa cauti si sa vrei sa creezi punti de legatura intre tine si altii.
Concentrati-va pe a oferi conexiune, nu pe a o primi. Pentru a ne conecta cu ceilalti, e nevoie sa le oferim timpul nostru, sentimente si idei sincere, sa impartasim experiente si deschidere. Nu ne conectam cu ceilalti incercand sa obtinem dreptate, admiratie, complimente, apreciere, invidie sau superioritate.
Majoritatea oamenilor concep conexiunea, in mod eronat, ca fiind ceva ce vor castiga daca sunt suficient de buni. De fapt, conexiunea este ceva ce se dezvolta de la sine, daca oamenii si-o doresc suficient de mult. Daca vindecarea este o reintoarcere la unitate, la unime, atunci vindecarea traumelor inseamna sa ne reamintim ca putem avea incredere in noi insine si putem avea incredere in viata. Inseamna reintegrarea intr-un mod de viata care curge usor si de la sine, calm, inseamna dorinta de a-i permite vietii sa fie exact asa cum este, in loc sa ne straduim s-o controlam.
CITESTE LEGĂTURA DINTRE POSTURA CORPULUI, MIMICĂ ȘI EMOȚII
Nu inseamna sa asteptam ca altii sa initieze sau sa sustina conexiunea, depinde de noi sa incercam din nou, sa fim din nou vulnerabili, sa ne deschidem in fata celorlalti, asa cum suntem, sa intindem mana, sa devenim parte activa a comunitatilor noastre, a familiilor si a grupurilor noastre de prieteni. Prin procesul de restabilire a conexiunii cu ceilalti, ne dam seama ca, de fapt, cream o conexiune cu noi insine. Fiind vazuti si iubiti asa cum suntem, pentru ceea ce gandim si simtim, invatam ca e in regula sa fim asa cum suntem.
Daca nevoia noastra fundamentala este conexiunea cu ceilalti, atunci cea mai importanta parte a vindecarii ranilor noastre emotionale este sa ne permitem sa ne deschidem din nou. Depinde de noi sa ne aratam asa cum suntem si depinde de noi sa avem incredere ca vom fi bine astfel. Depinde de discernamantul nostru sa ne oferim timpul si energia celor care le pretuiesc, le respecta, si le ofera si ei, la randul lor. Si, cel mai important, este sa stim ca, desi suntem nevoiti sa trecem prin focurile vietii, cu totii, la final iesim mai puternici, mai lucizi si mai dispusi sa apreciem ce avem.
Ca in arta japoneza, kintsugi, in care obiectele stricate, sparte, se repara cu aur, devenind unice si mult mai pretioase, la fel conexiunile si reconexiunile noastre sunt adesea mai puternice acolo unde am fost nevoiti sa muncim singuri pentru ele.
