Nasir al-Din Tusi, poet de origine persana, dar si arhitect, biolog, chimist, matematician, filozof, fizician, teolog si astronom, este autorul primei teorii evolutioniste.
Tusi a scris in jur de 150 de lucrari, dintre care 25 sunt scrise in persana, iar restul in araba. De asemenea, acesta a scris un tratat in persana, araba si turca. In timpul sederii sale la Nishapur, Tusi si-a creat o reputatie fara cusur, acesta fiind autorul celor mai multe scriituri islamice.
Scriind atat in araba, cat si in persana, Nasir al-Din Tusi a tratat atat subiecte ce tin de religia islamica, cat si subiecte fara natura religioasa, cu tenta stiintifica. Printre scrierile sale se regasesc si versiuni arabe ale matematicianului grec Euclid, ale lui Arhimede, Ptolomeu sau ale lui Teodosie din Bretania.
In lucrarea sa “Akhlaq-i-Nasri, Tusi a pus bazele teoriei evolutioniste, dezbatand subiectul evolutiei speciilor. Teoria acestuia porneste de la premisa ca Universul a fost creat in mod uniform, cu elemente similare. Potrivit lui Tusi, au aparut interactiuni intre elemente si, drep urmare, unele substante s-au dezvoltat mai rapid decat altele. Apoi, Tusi explica cum elementele au evoluat in minerale, apoi in plante, in animale si in fiinte umane.
Tusi explica totodata si cum variabilitatea ereditara reprezinta un factor important pentru evoluarea biologica a fiintelor: “Organismele care pot capata noi caracterisici mai repede sunt variabile. Drept urmare, acestea au un avantaj fata de alte creaturi. Fiintele se transforma ca rezultat al unor interactiuni interne si externe”.
Tusi explica cum organismele sunt capabile sa se adapteze la mediul in care traiesc: “Uita-te la animale si pasari. Au tot ce le e necesar pentru aparare, pentru protectie si pentru supravietuire, chiar si forta, curaj si organele necesare. Unele organe sunt adevarate arme. Spre exemplu, coarnele, coltii, ghearele ascutite si copitele. Animalele care nu au asemenea metode de aparare, se protejeaza prin fuga de neintrecut ori prin viclenie.”
Tusi a identificat 3 forme de fiinte: plantele, animalele si oamenii. El a scris: “Animalele sunt superioare plantelor pentru ca sunt capabile sa se miste in mod constient, sa isi procure hrana. Sunt multe diferente intre animale si plante. In primul rand, regnul animalelor este mult mai complex. Apoi, animalele au judecata asa ca pot invata lucruri noi si se pot adapta unor situatii noi. Spre exemplu, dresarea cailor reprezinta o evolutie in lumea animalelor. Totodata, acesta este si primul pas catre perfectionarea umana”.
In ceea ce priveste aparitia oamenilor, Tusi explica lucrurile astfel: “O specie de oameni asemanatoare cu maimutele antropoide traieste in partea de Vest a Sudanului, dar si in alte colturi indepartate ale lumii. Acesti oameni sunt asemanatori cu animalele prin obiceiurile lor, dar si prin comportament. Omul are, pe de-o parte, trasaturi care il fac sa se deosebeasca de alte creaturi, insa in acelasi timp are si trasaturi care il fac sa se asemene foarte tare cu animalele. Inainte de aparitia omului, toate diferentele dintre organisme tineau de originea acestora. Urmatorul pas in evolutie va fi asociat cu perfectionarea spirituala, cu intelepciunea si vointa. Omul este amplasat pe treapta de mijloc a scarii evolutiei. Potrivit naturii sale, omul este inrudit cu formele neevoluate de viata, insa vointa este cea care il ajuta sa se dezvolte si sa atinga un nivel inalt al evolutiei.
