Capcanele spiritualității îi pot păcăli pe cei care își caută propria cale - Află care sunt acestea, pentru te feri de ele!
Una dintre aceste capcane este “izolarea spirituală”. Acest concept a fost creat de psihologul John Welwood, în anii ’80, și face referire la folosirea practicilor și convingerilor de natură spirituală pentru evitarea sentimentelor și emoțiilor neplăcute, dar și pentru ignorarea nevoilor fundamentale de natură psihologică.
Potrivit psihoterapeutului si expertului în relații sociale Robert Augustus Masters “izolarea spirituală” este o izolare atât față de lumea din jur, cât și față de noi înșine, de gândurile și emoțiile simțite. Terapeutul este de parere ca acest tip de izolare ne scutește de durere și de dificultăți, însă totodată ne îndepărtează de adevărata spiritualitate, blocându-ne într-o zonă superficială de bine.
7 lucruri “spirituale” care sabotează dezvoltarea personală
Există o serie de lucruri pe care le percepem ca fiind spirituale, însă nu au de-a face cu latura spirituală, ci chiar ne împiedică să ne dezvoltăm această latură.
Pentru a înțelege despre ce capcane este vorba, iata câteva exemple la îndemână.
Participarea la activități de natură “spirituală” pentru a te simți superior – ego-ul trebuie controlat atunci când dorim o evoluție de natură spirituală, însă de multe ori efectul obținut este total opus. Mulți au tendința de a se simți superiori pentru că citesc biblia, tratate de filozofie, pentru că au adoptat o dietă vegetariană sau pentru că practică yoga și meditație – nu despre asta este vorba.
Folosirea “spiritualității” pe post de scuză pentru propriile acțiuni – motto-urile potrivit cărora “totul se întâmplă pentru un motiv” sunt perfect adevărate atunci când vine vorba despre lucrurile care nu depind de tine, însă nu te poți scuza cu asta atunci când nu îți plătești chiria luni la rând ori când îți dai demisia fără să ai un plan de rezervă. Responsabilitatea pentru propriile fapte ne aparține în totalitate.
Adoptarea unor noi hobby-uri și preocupări pentru că așa trebuie – tot ce ține de spiritualitate se simte, nu se face pentru că trebuie sau pentru că alții o fac și pare interesant. Hainele din materiale organice, festivalurile de muzică raggae, consumul de opiacee și saltelele de yoga semnate de designeri nu au nicio legătura cu spiritualitatea.
Judecarea celor din jur pentru că își exprima emoțiile – cei preocupați subit de spiritualitate au tendința de a îi judeca pe cei din jur atunci când se enervează și au ieșiri violente, fiind conviși că dacă persoanele cu pricina ar fi mai preocupate de spiritualitate, lucrurile ar sta altfel. Suntem învățați că trebuie să ne controlăm emoțiile pentru a ne putea găsi liniștea, însă adevărul este că emoțiile trebuie trăite, nu stăpânite, pentru că numai trăindu-le ne vom elibera de ele. Furia nu are legătură cu spiritualitatea, ci este o emoție cât se poate de firească și, de multe ori, justificată. Trăiește autentic și liniștea va veni.
Exagerarea importanței pozitivismului și diminuarea importanței problemelor reale – toată lumea îți spune să fii pozitiv, optimist și să privești viața prin ochelari de culoare roz. Asta nu înseamnă însă că trebuie să o faci și nici nu îți garantează că vei fi fericit dacă o faci. Disimularea fericirii și ignorarea problemelor nu te ajută cu nimic, ci chiar agravează uneori problemele pe care le-am fi putut rezolva cu ușurință dacă le-am fi acordat atenție imediat ce au apărut.
Negarea emoțiilor care nu sunt în concordanță cu latura ta spirituală dezvoltată – persoanele care se consideră dezvoltate din punct de vedere spiritual nu vor să accepte emoțiile și gândurile specifice unor probleme atât de lumești precum anxietatea și depresia. Însă acestea pot afecta pe oricine și trebuie tratate cu seriozitate, nu ignorate.
Toleranța excesivă și refuzul de a îi trata pe oameni cum merită, în detrimentrul binelui propriu – bineînțeles că nu trebuie să ne gândim numai la interesele proprii, însă atunci când spiritualitatea ne împiedică să facem diferența între oamenii toxici și cei care ne fac bine, punându-ne în situații deloc plăcute, e cazul să se ia atitudine.
