Ana Maria Iana a fost pasionata de street dance, arte martiale, dans contemporan si tehnici de lupta. Apoi a ajuns la yoga si cel mai important lucru pe care l-a invatat a fost sa fie atenta la sine. A parcurs celebrul El Camino, dar a descoperit, totodata, ca interiorul unui om are, de asemenea, cararile sale. Aflati mai multe despre Ana Maria din interviul oferit in exclusivitate cititorilor Yogasat.
In yoga vorbim de prezenta, nu de placere, iar aceasta idee mi-a dus capacitatea de a trai la un nivel mult mai constient si asumat. Sunt profesoara de Himalayan Hatha Yoga, acreditata in Nepal, si am ajuns sa fac asta pentru ca sunt mereu in cautare de experiente care sa ma conecteze cu mine si cu alti oameni. Imi place sa stau la discutii lungi pentru ca sunt un fel de izometrie pentru creier, ador sa fac yoga, sa scriu si sa fotografiez, iar porecla mea in ashram era Detachment (Detasare). Probabil pentru ca ma implic in tot ceea ce fac, fara sa ma agat de nimic.
Anul trecut, in septembrie, am plecat pe El Camino cu un prieten foarte bun. Am pornit fara asteptari, cu intentia unica de a-l parcurge si de a fi pe drum ca scop in sine. Bine semnalizat si plin de alti pelerini, drumul se desfasura cu claritate, ca un rau care curge inevitabil spre mare. Existau insa si cateva puncte in care drumul se bifurca si puteai sa alegi intre doua carari, stiind ca ambele te duc in acelasi loc, dar nu in acelasi fel.
Cand m-am intors, am realizat ca asta reprezinta yoga pentru mine: un drum alternativ pe care merg, fara a pretinde insa ca este cea mai buna varianta sau unica posibila.
Am descoperit yoga intr-o perioada de renovari interioare si credeam ca o sa fie totul bine atunci cand le pun pe toate la locul lor. Yoga m-a ajutat sa inteleg ca singurul lucru pe care trebuie sa il pun la locul lui sunt eu, urmand ca restul sa se reamenajeze firesc, in functie de continutul meu.
Atunci cand practic, yoga este o modalitate de a trai mai conectata la ce sunt acum, iar atunci cand predau devine un fel de a oferi din ce am acum: eu pun ceva “pe masa” si fiecare isi ia ce vrea. Pentru ca nimeni nu este influentat de ce spunem sau facem noi, ci de ce pastreaza sau intelege din asta.
Yoga m-a ajutat sa construiesc in mine un spatiu doar al meu, pe care nu e nevoie sa il explic nimanui, nici macar mie. Iar acest lucru m-a facut mai libera.
La un nivel mai concret, am devenit mai flexibila, mai puternica si mai echilibrata, atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere psihic. Asta nu inseamna ca nu mai am momente de blocaj, de slabiciune sau de neliniste. Bineinteles ca am, yoga nu te face din om neom. Dimpotriva, te pune intr-o legatura mai profunda cu umanitatea ta.
Te ajuta sa te uiti la toate starile tale ca la scene dintr-o piesa: sunt reale, au un rol, dar pana la urma tu esti regizorul si tu alegi daca vrei sa te identifici cu ele sau nu. Le poti scoate, le poti pastra, poti face ce vrei tu. Importanta este aceasta distanta pe care yoga o pune intre tine si manifestarile tale. Sunt toate ale tale, dar nu sunt tot ceea ce esti tu.
Cred ca ar ajuta sa ai optiunea ca yoga sa fie inclusa in institutiile de invatamant sau la locurile de munca, dar nu cred ca ar functiona daca ar fi impusa. Yoga e ca o relatie: tu o alegi pentru ca simti asta. Daca iti e impusa, e contrar esentei ei. Ceva care iti promite mai multa libertate poate porni sanatos doar printr-un act de exercitare a libertatii.
Nu cred ca yoga mi-a schimbat modul de viata, cred ca mai degraba am integrat yoga in viata mea atunci cand eu, personal, ma schimbasem si mi-a venit natural: era loc, s-a mutat la mine si a ramas acolo. Practic de aproape 5 ani, iar instructor sunt de 2 ani. Practic saptamanal. Asta poate insemna o data pe saptamana sau de 4 ori pe saptamana, in functie de timp si de ce imi cere corpul.
Nu cred ca yoga constienta si sportiva pot fi complet separate. E ca si cum ai face scufundari fara sa te uzi. Indiferent cat de impermeabil esti, tot te atinge apa. Ca atare, chiar daca incepi yoga intr-un context sportiv, procesul te va duce unde e bine pentru tine. Ca o faci pentru stretching, miscare, postura, meditatie sau poze pe instagram, e mai important sa o faci decat sa nu o faci deloc.
Spun asta pentru ca eu nu am ales yoga constient. Eram intr-o perioada in care faceam cu totul alt gen de miscare si am ajuns sa incerc pentru ca aveam nevoie de stretching. 5 ani mai tarziu constat ca sunt mult mai constienta si prezenta in tot ce fac cu corpul meu, nu numai in yoga. Sfatul meu e sa incepi de oriunde si sa ai incredere in procesul tau individual, nu in ce spun eu.
Cei mai importanti maestri ai mei au fost momentele grele sau greu de depasit. Din ele am crescut cel mai mult si datorita lor pot sa percep si sa apreciez cat de bogata este viata mea. Raportat la modele, nu am niste modele clare, in aceeasi masura in care invat ceva de la fiecare om pe care il intalnesc.
In plus, cred ca e foarte important ca practica de yoga sa fie o punte intre oameni si sa faciliteze legaturi. E unul dintre motivele pentru care incerc, prin diverse proiecte, sa integrez yoga cu teatrul, cu dansul sau cu fotografia: pentru ca eu cred ca toate artele se bazeaza pe capacitatea de expresie a omului, iar yoga te pune in legatura cu ce ai tu cu adevarat de transmis.
Ca exemplu in directia asta, urmeaza sa tin o clasa de yoga cu donatie pentru proiectul Ever Restless. Va avea loc pe 15 februarie, la Linotip. Las link aici in cazul in care este cineva interesat.
Photo credits: Florin Constantin (portrete) si Adi Bulboaca (posturi)
*In februarie 2020 se deschide Scoala de primavara Hatha Yoga Seva. Mai multe informatii gasesti aici, iar pentru inscrieri trimite mail la adresa hathayogaseva@gmail.com.
