Frecventa de 432 Hz a preocupat intens lumea, vehiculandu-se tot felul de teorii sau credinte pe marginea sa. Numarul magic se spune ca ar reprezenta frecventa naturala a Universului, ca ar avea puteri cosmice vindecatoare si ca atrage oamenii atunci cand e inclus in muzica. Auzim ca e suficient sa acordam muzica, cu mai putin de un semiton sub standardul de 440 Hz, ca sa avem acces direct la comorile ascunse ale Universului. Exista nenumarate articole care sustin teoriile despre frecventa de 432 Hz. Dar cat este adevar si cat este fictiune?
CITESTE Știința vindecării prin rostirea de sunete
1.Fictiune. Instrumente muzicale stravechi, precum bolurile tibetane, monocordul lui Pitagora, flautele antice (cele mai vechi si primele instrumente muzicale), erau acordate la frecventa de 432 Hz.
Adevar: Hertz este un termen modern, aparut in 1930. Inainte, se folosea termenul de referinta: “cicluri pe secunda”. Prima oara cand s-au masurat “ciclurile pe secunda” a fost in 1834. Mai mult, masurarea secundelor a inceput de la sfarsitul secolului al XVI-lea. Tibetanii antici, Pitagora si oricine altcineva, de dinainte de 1834, nu puteau sa se acordeze intentionat la 432 Hz, pentru simplul fapt ca aceasta frecventa nu fusese masurata, standardizata si nu "exista" la vremea respectiva. Nu s-au gasit niciun flaut si niciun bol, concret, care sa fie acordate la frecventa de 432 Hz. Iar Pitagora s-a nascut cu 1500 de ani inainte ca ideea de secunda sa fi fost conceputa.
2. Fictiune: Mozart si Verdi au folosit frecventa de 432 Hz pentru toata muzica lor
Adevar: Singura dovada legata de standardul folosit de Mozart, in muzica sa, este un diapazon din 1780, cu tonalitatea de 421.6 Hz. Acest diapazon i-a apartinut constructorului vienez de piane, Johann Andreas Stein, cel mai priceput si renumit din acele vremuri. El facuse pianele lui Mozart, al lui Haydn si al lui Beethoven. Este foarte posibil ca toti acestia sa fi folosit diapazoane de 421.6 Hz. Diapazonul personal al lui Handel a fost gasit in Anglia si era acordat la 422.5 Hz, destul de aproape de cel al lui Mozart si destul de departe de 432 Hz.
Verdi a folosit cateva diapazoane diferite de-a lungul vietii sale. El a cerut ca Requiem-ul sau sa fie acordat la 435 Hz, conform standardului de diapazon din Franta. Apoi, intr-o scrisoare ulterioara, si-a exprimat preferinta pentru 432 Hz, gandindu-se la interpretarea vocala, la cantareti. Verdi este singurul compozitor cunoscut care si-a acordat muzica la 432 Hz si este clar ca din motive complet diferite de spiritualitatea cosmica.
3. Fictiune: 432 Hz este frecventa la care toata lumea se acorda, in trecut, dar acum am uitat aceasta intelepciune straveche a inaintasilor nostri
Adevar: Muzicologul Alexander John Ellis a cautat, masurat si analizat diapazoane si instrumente muzicale antice. Singura descoperire a frecventei de 432 Hz a fost propunerea din 1880, din Italia, a lui Verdi. Iar asta stim deja ca a fost facuta din motive pragmatice, nu spirituale. Inainte de standardizare, diapazoanele fluctuau intre 400-460 Hz.
4. Fictiune: 432 Hz este frecventa inimii, a creierului, a pamantului, soarelui sau a apei
Adevar: Frecventa inimii fluctueaza intre 1-2.5 Hz. Nu are o frecventa stabila, care ar putea fi inmultita, ca sa ajungem la 432 Hz. Undele cerebrale sau Oscilatiile Neurale inregistreaza intre 1-70 Hz si nu sunt deloc acordate la 8 Hz sau la alte diviziuni ale frecventei de 432 Hz. Rezonanta Schumann, a Pamantului, este de 7.83 Hz si nu de 8 Hz. Inmultita cu 55, rezulta 430.65 Hz. Nici macar pe aproape de 432 Hz.
Astronomii de la Stanford au inregistrat oscilatii supersonice de la soare, de aproximativ 5.964 GHz. Moleculele de apa pot vibra pe o banda larga de frecvente extrem de ridicate, apropiate spectrului infrarosu (90-110 Tera Hz). Banda este destul de larga, incat sa nu favorizeze o anumita frecventa, deci nici pe aceea de 432 Hz.
5. Fictiune: Goebbels si nazistii au incercat sa impuna standardul de 440 Hz.
Adevar: De fapt, British Standards Institute (Institutul Britanic de Standarde) a fost cel care a organizat o conferinta in Londra, in anul 1939, in cadrul careia s-a acceptat, la nivel international, ca frecventa de 440 Hz sa devina standardul.
CITESTE Despre chakre – mituri moderne vs adevarul vesnic
6. Fictiune: Cymatics, taram stiintific neexplorat, ofera imagini, ca dovada ca frecventa de 432 Hz ar fi frecventa apei sau a universului.
Adevar: Au aparut cateva imagini si videoclipuri care prezinta astfel de “dovezi” cymatice asupra teoriei frecventei de 432 Hz. Dar aceste imagini sunt produse de corpuri rezonante (apa sau farfurii metalice), care pot fi acordate sa rezoneze la diferite frecvente. Asta inseamna ca farfurii metalice sau forme de apa, care sunt acordate sa rezoneze la 440 Hz, la fel precum coarda unei chitare, vor produce forme cymatice de 440 Hz.
7. Fictiune: Muzica suna mai bine la 432 Hz.
Adevar: Estetica muzicii este foarte flexibila. Muzicienii nu sunt obligati sa foloseasca acordarea la frecventa de 440 Hz si multe orchestre din lume folosesc diapazoane diferite, pentru muzica pe care vor s-o cante. Este in mod general acceptat faptul ca muzica baroca se canta cam la 415 Hz, iar cea clasica si romantica la 425 Hz, iar in repertoriile de mai tarziu, la 440 Hz sau mai mult. Acordarea la diferite standarde sau diapazoane are efecte subtile asupra timbrului instrumentelor acustice, dar nu exista nicio diferenta in cazul sunetelor generate electronic.
