Descoperirea neuronilor oglinda a deschis o noua dimensiune stiintifica de intelegere a modului prin care functioneaza creierul, interdependenta si profunzimea constiintei. Principala functie a neuronilor oglinda este empatia. Prin imitare, ei ne conving de dictonul: ce tie nu-ti place, altuia nu-ti face.
Importanta neuronilor oglinda este, insa, si mai mare. Ei se ocupa de constientizarea neconditionata. Cu alte cuvinte, creierul devine constient de faptul ca este constient. Neuronii oglinda sunt empatici cu propria lor constientizare si atunci se dezvolta o noua capacitate a creierului pentru ceea ce se numeste meta-perspectiva. Aceasta imbunatateste neuroplasticitatea, abilitatea creierului de a se adapta, de a se schimba si de a anticipa).
Neuronii oglinda
“Cea mai mare deceptie pe care omul o poate suferi consta in propriile pareri.” (Leonardo Da Vinci)
Testele repatate au demonstrat ca simpla observare a unei actiuni la altcineva poate declansa aceeasi reactie a creierului observatorului, similara si la fel de intensa ca si cum observatorul ar fi facut aceeasi actiune fizica. Neuronii care declanseaza aceasta reactie au fost numiti neuroni oglinda. Un exemplu: cand cineva observa pe altcineva cascand, are tendinta sa caste, la randul sau.
“Prevad ca neuronii oglinda vor face pentru psihologie ceea ce a facut ADN-ul pentru biologie.” “Prin aparitia oamenilor, se spune ca universul a devenit brusc constient de sine insusi. Acesta este, intr-adevar, cel mai mare mister dintre toate.” (Prof. V.S. Ramachandran)
Functionarea neuronilor oglinda este considerata responsabila pentru procese precum invatarea, imitarea, intentia, anticiparea si chiar de saltul evolutionist al omului, din Neanderthal si pana astazi. Lipsa functionarii neuronilor oglinda a fost constatata in autism.
Cu exceptia senzatiilor fizice, observarea activitatii cuiva nu este cu mult diferita de observarea aceleiasi activitati proprii. Linia care separa una de alta consta mai ales in identificarea mentala, rationala. O mare proportie de impusuri senzoriale sunt colective, in sine. De exemplu, un tunet puternic va rezona in toate corpurile din apropiere, simultan. Cand ploua, cu totii auzim sunetul si ploaia ne uda la fel. Separarea dintre un corp fizic si altul este mai mult conceptuala decat fizica.
Totusi, pentru libertatea unei experimentari comutabile, intre individ si alt individ, necesita o a treia pozitie. Aceasta ar putea fi constiinta, care alege cu care sa se identifice. Constiinta reprezinta fundalul tuturor experientelor, despre care se spune ca exista independent de continutul acestor experiente, cu care se poate identifica sau nu. Constiinta ne da libertatea de forma si libertatea alegerii neurologice.
Constiinta neconditionata, care este martorul miscarii formelor fizice, mentale si emotionale, este inteleasa, in lipsa dualitatii, ca fundamentala pentru realitatea perceptibila. Constiinta care observa este independenta de memorie, de amintiri, ba chiar de timp, deoarece experienta se poate produce numai in momentul prezent. Neuronii oglinda introduc posibilitatea aditionala ca accesarea diferitelor momente constiente sa fie, de asemenea, independente de spatiu sau de conditionari spatiale.
Prin empatie, sinele separat dispare
Experienta nu este limitata numai la actiuni fizice. Experimentam, de asemenea, emotii. Rezonanta fizica si cea emotionala se produce tot prin neuronii oglinda. Ei functioneaza astfel de la sine, biologic, si functionarea lor normala poate fi blocata numai prin evitare sau reprimare.
Prin calitatea lor empatica, neuronii oglinda sunt receptivi, printr-o tendinta naturala, care poate fi obstructionata numai prin respingere constienta. O astfel de respingere, prin controlul conditiont al gandurilor, poate fi considerata radacina geloziei, a competitiei, a suferintei si a conflictului. Activitatea naturala a neuronilor oglinda si cultivarea neuroplasticitatii ar putea duce la o mai mare libertate, unime si interdependenta, care acum par modele sociale utopice.
Neuronii oglinda ne invita sa realizam ca realitatea proprie nu a fost niciodata separata de intreg. Insa ei trebuie sa fie folositi pentru ca numarul lor sa sporeasca. Astfel, perceptia se poate modifica.
Constientizarea constiintei depaseste creierul binar
“Frumusetea este zambetul adevarului atunci cand ea isi oglindeste propria imagine intr-o oglinda perfecta.” (Rabindranath Tagore)
Prin neuronii oglinda si prin empatie putem deveni constienti ca suntem constienti. Atunci cand constientizam constiinta, iluzia separarii dispare. Creierul este viu, produce reflectii, insa acum reflecta propria sa capacitate de reflectare. E ca si cum gandul gandeste despre gand.
“Calitatea constiintei tale, din acest moment, este ceea ce iti contureaza viitorul.” (Eckhart Tolle)
Creierul binar cedeaza atunci cand depaseste limitarile aparente. Cand este supus experientei de a constientiza constiinta, reteaua sa neuronala pare ca face un salt intr-o noua dimensiune, de dincolo de setarile obisnuite. Aceasta expansiune poate fi rezultatul unei superconductivitati intre creierul stang si cel drept. Perceptia este de intreg, in loc de separat. In accelerarea si colapsul tensiunii dintre subiect si obiect, incepe sa se dezvolte un tipar superior al mintii. Superior, comparativ cu acela in care maimuta saliveaza vazand ca omul mananca.
Acest nou tipar este superior celui binar, de tipul ecuatiilor binare dintre subiect si obiect. “Daca-sau” devin “si-si”. In loc de tiparul: daca omul mananca, maimuta saliveaza; omul sau maimuta mananca si saliveaza, se instaleaza tiparul: si omul, si maimuta mananca si saliveaza. Dezvoltarea acestui tipar si relaxarea in paradox, in multiple posibilitati necunoscute declanseaza din ce in ce mai multa lipsa de reactie la stimulii exteriori.
Cu cat sistemul nervos invata sa recunoasca aceste perspective mentale, de dincolo de limitarile si conditionarile timpului si spatiului, ca fiind sigure si benefice, cu atat se relaxeaza mai mult si se obisnuieste cu ele si cu atat mai mult incep sa se dezvolte anumite regiuni ale creierului. Cu cat folosim mai mult anumiti neuroni, cu atat mai multi se dezvolta. Daca pe unii nu ii folosim, ii pierdem. Cu cat strabatem mai mult o carare prin “padurea” mintii, cu atat mai usoara si “batatorita” devine si cu atat mai multe sanse sunt sa ne devina obicei. Aceasta este natura educatiei si a procesului de invatare. Invatam rezonand cu celalalt, apoi imitam, repetam pe cont propriu ce am vazut si invatat de la altii.
CITESTE Meditația mărește volumul materiei cenușii
O noua dimensiune de existenta, prin coexistenta constienta
“Este extraordinar cat de aproape suntem de fiinta noastra profunda. Este doar la un gand distanta.” (Ram Dass – “Curatand oglinda”)
“E paradoxal faptul ca, cu cat cunoastem mai mult, cu atat mai ignoranti devenim in sens absolut, deoarece numai prin iluminare devenim constienti de limitarile noastre.” (Nikola Tesla)
Cand accesam frecvente mai subtile ale creierului, precum cele induse de perspectiva inexistentei reale a timpului, a constiintei independente si neatasate de nimic, a rezonantei existentei sau fiintarii dincolo de conditionari si limitari, neuronii oglinda evolueaza si ei, iar activitatea lor influenteaza intregul creier care, prin empatie, poate avea influenta asupra creierelor aflate in apropiere.
Iata importanta majora a neuronilor oglinda. Prin ei, putem avea un impact asupra a tot ce ne inconjoara fara sa scoatem o vorba sau sa miscam un muschi. Empatia este automata, instinctiva si inconstienta. Tot ce trebuie sa facem este sa nu o blocam, sa nu o reprimam, ci s-o incurajam si s-o dezvoltam. Cultivarea empatiei genereaza obiceiul, care devine nou tipar existential, de a deveni apti mental de a trai intr-o dimensiune a coexistentei, care depaseste dualitatea si nu este conditionata de parametrii timpului si ai spatiului.
