Ultima dată când Jupiter și Saturn, cei doi uriași ai cerului, au apărut atât de aproape unul de celălalt, a fost pe 16 Iulie 1623, dar apropierea lor de soare a făcut ca evenimentul să nu poată fi observat cu ochiul liber. Anul acesta, cele două planete se vor alinia din nou pe 21 Decembrie.
Va apuca noua generație să asiste la următoarea „mare conjuncție” de pe 15 Martie 2080?
Cei tineri luptă acum pentru salvarea ecosistemului, deoarece viitorul și viața planetei depind de acesta. Treizeci și trei de copii portughezi au depus un dosar privind schimbările climatic la Curțile Europene ale drepturilor omului, câteva țări fiind date în judecată. Copiii înțeleg foarte bine care este miza. Dacă vor apuca anul 2080, va fi pentru că au reușit să aducă o schimbare în comportamentul colectiv în acești ani. Doar așa planeta poate rezista.
Citește și: 21 Decembrie 2020, ora 10:02 – Marea Conjuncție și începutul schimbării
Ecosistemele din toată lumea au ajuns la puncte critice. Amazonul a suferit de pe urma incendiilor la fel de extinse ca cele din 2019, cu 8.373 de incendii anul acesta. Australia, California și Siberia, au suferit și ele de pe urma focului. În mijlocul acestui haos, chinezii și-au plantat steagul pe lună. Ironia nu putea fi mai mare. Inteligența artificială pare să aștepte la colț, pregătită să controleze fiecare aspect al vieții noastre.
O retrospectivă istorică
Pentru a înțelege mai bine semnificația „marii conjuncții” e bine să ne amintim de data de 4 Martie 1226, când a putut fi vizibilă apropierea acestor uriașe planete, cât și de anii dinainte și după acestui eveniment astral.
În 1220, cu doar câțiva ani înainte de ultima apropiere vizibilă, tocmai fusese finalizată Catedrala Notre-Dame din Franța. Cruciadele au avut loc între 1221 și 1291. Din fericire, violența fizică din urmă cu câteva secole a fost redusă considerabil în ceea ce privește ciocnirea dintre civilizația creștină și cea musulmană. Cu toate acestea, tensiunile spirituale și politice încă există și ne afectează viața de zi cu zi, de la profesorul care a fost decapitat la Paris, la conflictele uriașe din Orientul Mijlociu și nu numai. Intruziunile occidentale în politica altor țări continuă, iar în planuri mai subtile, cruciadele au devenit chiar mai pronunțate.
Când cei doi uriași ai sistemului solar erau vizibili alăturați, mongolii cucereau Europa. Un an mai târziu, în 1227, Genghis Khan își pierdea viața. Roger Bacon, părintele englez al empirismului și al științei s-a născut în jurul anului 1220. Destul de precaut, acesta a previzionat că va veni o perioadă în care mașinile zburătoare și vehiculele motorizate vor prelua lumea. „Mașinile pot fi făcute astfel încât să se miște fără animale cu o viteză incredibilă” și „mașinile zburătoare pot fi construite astfel încât un bărbat să stea în mijlocul mașinii, rotind unele motoare prin care aripile artificiale sunt făcute să bată aerul ca o pasare zburătoare." Roger Bacon este același care a mai prezis și inventarea navelor cu aburi, a ”clopotelor de scufundări” (diving bells) și a telescopului.
În timp ce ne uităm pe cer la sfârșitul acestui an, cu realitățile și calamitățile unei vaste pandemii, este timpul să ne aruncăm privirile mai departe, dincolo de orizontul vizibil și să ne gândim la ceea ce Vaclav Havel a numit „orizontul absolut”. Orizontul moral extins, unul care nu este dictat de sfera tehnologică, ci ceea ce unește umanitatea intern, în inima legăturii noastre emoționale comune cu un miracolul numit simplu viață.
Jacques Ellul, autorul capodoperei „Civilizația tehnologică” din 1964 spune că „omul a cunoscut întotdeauna orizonturi largi”, dar „astăzi omul cunoaște doar orizonturile mărginite și dimensiunile reduse ale materialității brute. Atât spațiul mișcărilor, cât și al viziunii sale, devine din ce în ce mai mic.” Paradoxul stă la baza timpului nostru. Trăim mai mult în timp abstract în loc să trăim timp. Ne-am disociat de esența vieții și am înlocuit timpul organic cu timpul mecanic.
După cum subliniază Ellul, „Tehnica nu venerează nimic, nu respectă nimic”. Forăm munți pentru cărbune, trimitem sateliți în spațiu, continuăm să jefuim pădurile Pământului și oceanele sale. Ellul știa că am pierdut ceva măreț cu lumea noastră plină de știință și tehnică „Nimic nu mai aparține tărâmului zeilor sau supranaturalului”. Am tăiat misterul din viața noastră. Poate că o parte din misterul care încă exista în Evul Mediu se va întoarce, poate că nevoia de a merge spre exterior, spre cosmos, ne va forța în cele din urmă să salvăm ceea ce este încă plin de viață chiar sub ochii noștri.
Era tehnologică a societății moderne și începutul unei noi ere
Am suprasolicitat planeta, ne-am epuizat resursele și am conceput cât mai multe instrumente pentru a ne susține activitățile zilnice. „Dar această amăgire nu poate dura prea mult”. Ellul era sigur. În 1970, el a spus că „tot ceea ce nu este tehnic este eliminat. În lumea de astăzi nu mai există loc pentru un individ, decât dacă are calificare tehnică. ” Pe măsură ce reinventăm viața, supraviețuirea este împinsă în direcția noastră. În timp ce privim în sus, trebuie să ne întoarcem privirea spre pământ și să ne reamintim să vedem ceea ce este în fața noastră, acolo unde încă există minuni vii.
Poate de aceea iluzia monoliților a luat naștere în mijlocul canioanelor din Utah, nu întâmplător cu câteva zile înainte de conjuncția care vine. Am devenit atât de tehnocrați încât excentricul și neașteptatul sunt rare. Suntem atât de captivați de limbajul intern al internetului, încât am uitat cum să privim mai departe și să găsim sens în realități care depășesc înțelegerea noastră comună.
Tango-ul dintre Saturn și Jupiter ne va obliga să privim dincolo; căci dincolo este mister, este un spațiu pe care l-am calculat într-o oarecare măsură, dar pe care nu îl putem venera, deoarece, în esență, aparține tărâmului misticilor. Există o metafizică de nepătruns și un miracol al tuturor speciilor, pe care civilizația le-a abuzat în ultima vreme. Cea mai mare parte a vieții de pe pământ s-ar putea pierde în acest secol dacă nu găsim loc pentru altceva decât pentru simplul progres tehnologic. Vaccinul ar putea corecta boala purtată de noi până când milioane de nurci din Danemarca vor produce răzbunarea lor, iar virușii gigant dezlănțuiți din distrugerea tundrei din următorii ani vor răspândi o rată de mortalitate mult mai mare. O răzbunare pentru care vom fi complet nepregătiți. Am fost atât de convinși de superioritatea noastră ca specie, încât am devenit surzi și orbi față de realitatea mai vastă a vieții.
În timp ce societatea modernă este pregătită să primească un nou vaccin, două corpuri cerești gigantice au decis să se alinieze și să se apropie. Sunt planete mai mari decât a noastră, dar a noastră este unică.
Suntem obligați să înghițim pastila amară a imensei noastre fragilități în acest timp creat în întregime de noi înșine.
Pentru o scurtă perioadă, supermarketurile și viața noastră de zi cu zi nu vor avea nicio influență. Admirația pe care am atribuit-o nano-procesoarelor și arsenalului digital vor fi reduse la tăcere. Pentru o scurtă clipă, mirarea privirilor noastre se va îndrepta către muzica sferelor, așa cum a fost cu mult timp în urmă, în 1226.
Poate prea mult timp am uitat de viața interioară în favoarea vitezei, cantității și mai ales a seducției lumii fabricată de mașinile în care ne răsfățăm. Ne credem superiori multor culturi care au supraviețuit înaintea noastră. Atâta vreme cât continuăm să credem că progresul nostru va veni din exterior și că toate îmbunătățirile noastre sunt legate de exterior, Sinele va continua să dispară. În multe privințe, viețile noastre sunt mai goale decât cele ale strămoșilor și triburilor, despre care credem că sunt atât de primitive, astăzi dețin o cosmologie viabilă cu o înțelepciune și o poveste la care mulți dintre noi tânjesc.
Cu toate inovațiile noastre, am pierdut din vedere povestea de ansamblu. Superstițiile noastre sunt mai mari, deoarece mulți ani am crezut că putem depăși natura. Într-un mod cuprinzător, revelator, această noțiune a fost ignorată sub plaga unei imense ignoranțe care ne-a adus aici unde suntem astăzi. Ne-a arătat imensa noastră slăbiciune și, din aceasta, vom vedea dacă umanitatea își poate schimba vechea piele și poate deveni o umanitate incluzivă a posibilităților sau un gigant infirm care și-a depășit utilitatea.
Peste câteva zile, ni se va oferi șansa de a privi din nou cu atenție spre lume, spre sistemul solar. Suntem atât de fascinați de potențialul inteligenței artificiale, încât încă nu știm nimic despre fundul oceanelor. Când vom privi cu uimire spre cer și vom vedea cele două planete, vom avea șansa să fim martori la una dintre minunile Universului și odată cu ea, la revendicarea și setarea propriilor idealuri și minuni.
Citește și: 30 de lecții de viață oferite de marii maeștri spirituali ai lumii
Decembrie 2020 poate fi luna în care pandemia își schimbă cursul, dar dacă nu învățăm smerenia, acest lucru nu se va întâmpla. Planetele sunt marii agenți, dacă nu chiar arbitri, ai unui ordin pe care nu-l vom înțelege niciodată pe deplin, deoarece este dincolo de capacitatea noastră. Dar, cu toată smerenia, civilizația noastră trebuie să țină cont de ceea ce am făcut solului, vieții, întregii planete. Momentul adevărului este acum. Rolul omului pe pământ a fost unul de distrugere totală a celorlalte forme de viață. După cum a spus odată profetul, crearea cerului și a pământului reprezintă o realizare mai mare decât creația omului.
În timp ce ne uităm la Jupiter și Saturn pe 21 Decembrie, cu câteva zile înainte de Crăciun, cu o lună înainte ca o nouă administrație să intre în funcție, este nevoie să înțelegem că omenirea va trebui își să găsească echilibrul, viziunea, dreptatea și vindecarea.
Sursă: thehill.com
