În Shivaismul kashmirian sunt descrise două tipuri de energii care deși se manifestă diferit,au aceeași sursă: śakti - energia supremă, primordială, care face legătura între conștiinta individuală și cea supremă, divină.
- svātantrya śakti – formă de energie pură care are puterea de a coborî și de a urca nivelul de conștiință. Unește energiile creației (voință, cunoaștere și acțiune);
- māyā śakti – formă de energie impură, care ne coboară la un nivel de conștiință scăzut, legându-ne de iluzie. Acesta este mecanismul ce ne menține în Samsara (ciclul repetat al nașterii și al morții). La nivelul ființei individuale acest tip de energie favorizează apariția celor trei tipuri de impurități sau malas, āṇavamala, māyīyamala și kārmamala.
Cele două forme de energie se manifestă cu puterea voinței și nu pot exista una fără cealaltă.
Impuritatea āṇavamala
Reprezintă ignoranța primară sau înnăscută a sufletului individual. Reduce conștiința universală la un aspect limitat. Această impuritate creează sentimentul că nu suntem compleți, că ne lipsește ceva. Este cauza celorlalte două impurități, kārmamala și māyīyamala. Este cea mai subtilă impuritate a individului.
Citește și: Binele, raul si importanta respiratiei in hinduism
Deși ne simțim incompleți știind că ne lipsește ceva, nu ne dăm seama de ce anume avem nevoie. Vrem să avem totul și indiferent de cât reușim să acumulăm, nu ne umplem golul, sentimentul de lipsă.
Spre exemplu, dacă avem un moment de conștientizare a naturii umane, însă acea conștiință începe să dispară până când revenim în vechea paradigmă, cauza este āṇavamala.
Impuritatea māyīyamala
Această impuritate reprezintă o condiționare creată de iluzie, cauza percepției de separare a sinelui individual. Este impuritatea subtilă a ignoranței (avidya), prin care apare sentimentul că suntem diferiți față de ceilalți, că ceea ce avem este diferit de ceea ce au alții și este exprimată prin gânduri ca: „Această casă este a mea, acea casă nu este a mea. Acest bărbat este prietenul meu, acel bărbat este dușmanul meu. Ea este soția mea, ea nu este soția mea, etc. Când vrem ceva, când există o dorință de a avea ceva, acea dorință creează impuritatea. Chiar și atunci când simțim că suntem departe de conștiința divină, apare automat dorința de a o obține. În momentul în care realizăm că această conștiință superioară este omniprezentă, că nu puteam exista fără ea, sentimentul de separare dispare.
Impuritatea kārmamala
Această impuritate creează identificarea sinelui cu corpul fizic și lasă impresii de plăcere – durere în conștiința individuală. Este mala grosieră care inserează impresii duale, precum cele exprimate prin sintagme ca: „Sunt fericit - sunt nefericit, sunt frumos - sunt urât, sunt norocos - sunt ghinionist, sunt bun - sunt rău, etc.” și reprezintă limitarea puterii de acțiune.
Impuritățile se manifestă inițial ca aṇavamala, ce se transformă în kārmamala, în acțiuni bune sau rele. Acestea se transformă în māyīyamala, experiențele plăcerii, durerii, nașterii și ale morții, cauzate de dorințe sau de energiile rezultate din acțiunile bune sau rele ale individului. Forța dorințelor poartă sufletul individual de la o viață la alta. Aṇavamala și māyīyamala se manifestă în percepție având o natură subtilă, iar kārmamala se manifestă în acțiuni.
În concluzie, impuritățile sunt o expresie a ignoranței, ce poate fi definită în plan psihologic ca o sumă de erori cognitive inconștiente. Sufletul individual se poate curăța de aceste impurități prin Cunoaștere, obținută prin studiu și practică. Prin intermediul energiei cognitive, Sinele se poate stabiliza la un nivel de conștiință superioară, eliberându-se de iluzie, de Samsara și suferință, chiar în timpul vieții.
“Aceste impurități sunt foarte subtile, nu sunt fără formă, dar nu au nici formă. Doar ignoranța este cea care nu lasă cunoașterea să funcționeze. Cunoașterea este obstrucționată. Mala înseamnă absența cunoașterii, nu este ceva substanțiat. Astfel, această lipsă a cunoașterii e cauzată de ignoranță, iar această ignoranță reprezintă impuritatea. Altfel, impuritatea nu există. În sens real, impuritatea nu există, mala nu există.” Swami Lakshmanjoo
