Ionela Patrascu a fost mereu pasionata de sport si interesata de modul in care functioneaza energia. Pornind de la disciplina, de la artele martiale, karate, qigong, a ajuns la yoga. A inceput sa se descopere pe sine si a experimentat transformari interioare si exterioare uimitoare. Aflati mai multe despre Ionela din interviul pe care l-a oferit exclusiv cititorilor Yogasat.
Inclinatia spre miscare o am de mica. Am inceput la 8 ani karate-do traditional si nu m-am mai oprit vreo 14 ani cand am avut o accidentare la genunchi mai serioasa (ruptura ligament incrucisat si menisc). Atunci cautam sa inteleg in profunzime ce este meditatia si incepusem sa imi dirijez practica spre interior.
Trecerea la qigong si la yoga a venit din nevoie la inceput, ca o maturizare fortata de imprejurari. Acum o vad ca pe o binecuvantare, pare ca tot ce am facut pana atunci m-a pregatit pentru acest salt. Asa ca o viata de disciplina, de urmare a unui set de valori cu accent pe respectul fata de viata, de oameni, de natura, pe compasiune si pe dedicarea spre cunoasterea interioara este mostenirea mea din artele martiale.
CITESTE Interviu Mihaela Cojoc: „Yoga este drumul catre tine, catre sinele suprem”
Yoga a mers mai departe si ma ajuta sa le inteleg profunzimea si de ce-ul, sa mi le interiorizez. Observ, de-a lungul anilor, cum gesturi mici, pe care le credeam inofensive, pot fi extrem de daunatoare la nivel energetic-emotional, asa ca incerc in fiecare zi sa le corectez. Vom vedea peste alti multi ani cum o sa fiu.
La inceput, lucram in fiecare zi cate o ora, uneori mai mult – disciplina din karate nu ma lasa sa ma relaxez sau sa ma bucur de ce am castigat. Ulterior am avut si momente de pauza cu o practica pe luna sau la doua saptamani, dar si momente de practica intensiva de 8 ore pe zi.
De la grosier la subtil, yoga mi-a schimbat complet corpul in termeni de aspect, forta, mobilitate, coerenta si, mai profund, ma ajuta sa fiu libera in gandire si simtire. Cu fiecare pas facut, yoga ma invata sa ma iubesc mai mult, sa ma accept si sa impart mai multa iubire in jurul meu. Pentru mine yoga este drumul meu in viata. Ma ghideaza, ma testeaza, ma provoaca si apoi ma ia in brate si imi arata cat de simple sunt de fapt raspunsurile vietii.
Sunt sanatoasa, calma, ferma. De multe ori am senzatia ca yoga imi construieste un cerc protector in jur si astfel reusesc sa ghidez multi oameni pe diversele planuri pe care ne intersectam.
Acum practic zilnic pranayama si meditatia si o data la cateva zile si practica completa Sivananda (mantra, pranayama, salutul soarelui, asane, relaxare, mantra). Si, cel mai important, ma bucur de fiecare mic castig atins, nu ma mai biciuiesc daca am avut nevoie de odihna si incerc sa fac tot pe ce pot in fiecare zi. Pentru mine este important sa am un anumit nivel energetic cu care sa pot lucra pe parcursul zilei pentru ca imi trec multi oameni prin mana cu nevoi diferite si, daca eu sunt bine, pot sa ii ajut si pe ceilalti.
O lectie pe care yoga mi-o tot scoate in cale este umilinta in fata divinului – de fapt suntem un atom dintr-un sistem foarte complex si, desi uneori nu pare, traim exact ce avem nevoie ca sa evoluam. Cand, cum si cu cat efort depinde doar de noi. Asa ca incep sa inteleg ca sunt situatii care nu depind de mine, sunt oameni in suferinta pe care ii poti ajuta real doar fiind alaturi de ei, nicidecum facand pasii de vindecare in locul lor.
Primele clase pe care am inceput sa le predau au fost cele de qigong pentru adulti si pentru copii acum 12 ani si m-a uimit usurinta cu care copiii inteleg practica energetica si evolueaza cu ea. Mi se pare esential sa reusesti sa ramai cu acea respiratie profund abdominala care este fireasca la copii, sa iti pastrezi mobilitatea si libertatea de exprimare prin miscare. Aproape toti copiii, dupa un an de qigong, erau mai constienti, mai liberi, mai atenti la ei insisi si automat reuseau sa aiba performante mai mari in tot ce isi propuneau sa faca.
In yoga, urmez scoala fondata de Swami Sivananda si continuata de Swami Vishnudevananda si invat constant de la profesorii acestei scoli din India. Sunt multi oameni carora le datorez ce sunt acum si le sunt recunoscatoare, fiecare a avut un rol de maestru in viata mea.
Asa cum se intampla si in lumea artelor martiale, sunt mii de scolii fiecare cu abordari diferite. Mie mi-a placut sa invat mereu din baze, din traditii – shotokan traditional, hatha yoga clasica, pilates conform recomandarilor lui Joseph Pilates. Daca avem acces la origini, de ce sa nu invatam de acolo?
Sunt multe locuri unde yoga este dezbracata de spirit si de valori si se pune accentul doar pe executarea asanelor cat mai avansate, insa mi se pare ca o gura de apa amara in desert. Se intampla ceva ceva, te intinzi putin, te simti special ca tu faci yoga fata de alti amarati care sunt tot la aerobic, insa te desparte un desert de o gura de apa de izvor.
Yoga sportiva nu cred ca exista. Pentru mine yoga inseamna rugaciune, asane, pranayama, relaxare, concentrare si meditatie, un stil de viata echilibrat. Da, evident ca asanele lucreaza corpul fizic, transpiri, te intinzi, progresezi spre asane avansate, insa ele sunt un simplu instrument spre atingerea starii de nemiscare in meditatie, nicidecum un scop in sine.
Etapa in care suntem acum la nivel mondial este destul de instabila. Valorile sunt rasturnate, oamenii buni sunt luati in deradere, avem multiple provocari pe scara evolutiei. Asa ca, mai mult ca oricand, mi se pare ca lumea are nevoie de tot ce aduce yoga in viata fiecaruia – de liniste, calm, compasiune, intrajutorare, discernamant. Sunt vremuri grele, intoxicate de subcultura, pe toate planurile, si avem nevoie de toate instrumentele pe care le cunoastem ca sa putem evolua.
