Un calugar pe nume Svabhavakripana a ales calea cautarii, plecand de acasa si traind din mila celor ce ii ofereau orez in fiecare zi. Calugarul colecta orezul intr-un castron special. Dupa ce termina de mancat, punea tot ce ii ramanea intr-o oala, care era asezata pe o etajera, deasupra patului sau.
Intr-o noapte, uitandu-se la oala de deasupra capului, calugarul a inceput sa se gandeasca: “Aceasta oala este plina de orez deja. Daca ar incepe o perioada de foamete, as face 100 de rupii pe ea. Cu atatia bani, as cumpara cateva capre, care vor fata peste 6 luni si atunci voi avea deja o turma de capre. As putea vinde caprele si as cumpara vaci. Dupa ce vor fata vacile, as putea sa vand viteii. Cu banii obtinuti as cumpara bivoli, iar apoi cu banii obtinuti pe bivoli as putea cumpara iepe. Dupa ce iepele vor fata, as avea multi cai, pe care i-as putea vine pe aur.
Citeste: ARTA DE A VEDEA LUCRURILE ASA CUM SUNT - PILDA MAESTRULUI ZEN
Cu aurul obtinut, mi-as putea cumpara o casa. Un preot ar veni sa imi admire casa si mi-ar oferi-o pe fiica sa, cu tot cu o zestre impresionanta. Impreuna cu sotia mea as putea avea un fiu, pe care l-as numi Somasarman. Cand va fi suficient de mare incat sa mearga singur, va alerga la mine pentru a se aseza pe genuchi iar eu il voi legana. Apoi, copilul ma va lovi pe picior si eu, plin de nervi, voi striga la sotie sa vina sa il ia. Insa sotia va fi distrasa de treburile casnice si nu ma va auzi. Ma voi ridica si o voi lovi cu piciorul pentru a o face atenta”. In timp ce se gandea la toate acestea, calugarul a lovit cu piciorul oala de deasupra patului. Oala s-a rupt si tot orezul s-a imprastiat pe jos.
Morala acestei pilde spune ca cel care isi face planuri aberante de viitor, va fi dezamagit la fel ca tatal lui Somasarman.
