Sadhana este un termen sanscrit ce se referă la o practică spirituală zilnică, prin care renunțam treptat la ego, folosind instrumente precum asana, pranayama, meditația și incantațiile.
În actualul ciclu cosmic, denumit Kali Yuga, omenirea fiind mai mult preocupată de material, de corpul fizic, marii Maeștri spirituali au recomandat o practică adecvată acestei epoci, Hatha Yoga, știința de a obține o conștiință superioară prin disciplina corpului și a respirației.
Cuvântul „Hatha” este compus din două silabe: „Ha”, care se referă la energiile solare, pozitive, calde, activatoare și „tha” care se referă la energiile lunare, răcoritoare, negative, inhibitoare. Hatha Yoga devine astfel o metodă de a crea o interacțiune armonioasă a acestor două polarități, între aceste două energii universale primordiale puternice, opuse dialectic. Partea dreaptă dominantă a corpului este armonizată cu partea stângă, mai pasivă.
Emisfera dreaptă creativă, intuitivă, vizionară a creierului este conectată armonios cu emisfera stângă a creierului, logică, rațională, înclinată spre matematică. Dualitatea polarizată se transformă într-o unitate armonioasă, care integrează personalitatea umană. Astfel, obiectivul final al yoga are loc spontan, când polaritatea prana-apana este perfect echilibrată și individul poate experimenta samadhi.
Înțelepții indieni ne învață că Unitatea este prezentă, însă nu o percepem că atare, ci vedem doar dualitate, multiplicitate peste tot în jurul nostru. Dacă ne referim la conștientizare, constatăm mai degrabă diferențe în loc de asemănări, dar prin yoga putem atinge condiția de non-dualitate, advaita.
Cele patru niveluri de conștientizare sunt definite astfel:
1. Conștientizarea corpului și a modului în care acesta funcționează
Menținerea sănătățîi corpului fizic se referă la alegerea adecvată a hranei, a obiceiurilor, a exercițiilor fizice, a mediului, a odihnei și a relaxării. Aceasta presupune să fim conștienți de ceea ce face corpul, să ieșim din automatisme:
• Când inspirăm și expirăm să fim conștienți
• Când ne mișcăm să fim conștienți că ne mișcăm. Să știm că mergem sau când alergăm
• Când vorbim să fim conștienți că vorbim, etc
2. Conștientizarea modului în care emoțiile afectează corpul
Emoțiile pozitive au o influență benefică puternică asupra corpului, în timp ce emoțiile negative, distructive au un efect nociv semnificativ asupra corpului.
Cele mai distructive emoții includ gelozia, ura, lăcomia, invidia, răutatea și posesivitatea, în timp ce aversiunea, rușinea, teama, etc se încadrează în grupul secundar de emoții care produc efecte psihosomatice.
Liniștea interioară, bucuria, compasiunea, înțelegerea, dorința de a-i ajuta (servi) pe ceilalți și alte emoții benefice au un impact puternic pozitiv asupra corpului.
Este necesar să învățăm să recunoaștem emoțiile imediat ce apar. Să fim atenți la ce se întâmplă înainte de a ne pierde controlul, permițând doar emoțiilor pozitive să se manifeste, iar cele negative trebuie gestionate prin diferite tehnici pranayama sau kriya.
3. Conștientizarea propriilor gânduri și gestionarea emoțiilor și a corpului.
Mintea la care facem uzual referire este de fapt „o parte a minții”... o porțiune conștientă, spre deosebire de subconștient sau mintea căreia îi lipsește awareness-ul.
Știm că există mai multe dimensiuni ale mințîi umane, care se încadrează în patru categorii, cunoscute că buddhi, manas, ahankara și chitta.
Buddhi este intelectul – dimensiunea logică a gândirii, care nu poate funcționa fără o anumită bază de date. În funcție de dimensiunea acestei baze de date o persoană poate produce un anumit număr de gânduri. Dacă putem gândi puțin mai bine decât altcineva, suntem considerați inteligenți, însă nu este așa, ci avem o bază de date mai bogată. Din păcate, sistemele moderne de învățământ și științele moderne s-au limitat în mare măsură la buddhi.
Manas are mai multe straturi. Fiecare celulă din corp are o memorie fenomenală – nu doar a acestei vieți, ci a milioane de ani. Corpul își amintește clar cum erau strămoșii noștri în urmă cu un milion de ani. Manas formează un înveliș denumit manomaya kosha. În fiecare celulă din corp, există memorie și inteligență, dar fără intelect. Intelectul este doar în creier.
Buddhi se conectează direct cu cea de-a treia dimensiune a minții, numită ahankara, tradus uneori că ego, dar este mult mai mult decât atât. Ahankara ne oferă un sentiment de identitate, iar intelectul vă funcționa numai în acest context. Este important să funcționam dincolo de intelect, deoarece acesta este serios subjugat identității.
Chitta este inteligență cosmică pură. Nu funcționează din memorie, ci pur și simplu funcționează. Într-un fel, ceea ce numim cosmos este o minte vie, nu în sensul intelectului, ci în sensul chitta, ultimul nivel al minții, care se conectează la baza creației din noi, conectându-ne cu conștiința. Chitta este mereu activă – indiferent dacă suntem treji sau dormim, altfel nu am putea rămâne în viață. Când vom atinge această dimensiune a minții, vom atinge punctul de legătură cu conștiința.
4. Conștientizarea conștiinței cosmice – realizată prin atingerea ultimului nivel al minții, citta. Hatha Yoga stimulează conștientizarea profundă a corpului fizic, în interior-exterior, partea dreaptă-partea stângă și partea de sus-partea de jos. Practicile stimulează conștiința profundă în fiecare celulă. Această conștientizare se reflectă și asupra emoțiilor, senzațiilor și energiei pranice, adâncindu-se într-o conștientizare a funcționării minții și a modului în care aceasta împreună cu corpul, emoțiile, senzațiile și prana sunt inseparabil legate între ele.
Citește și: timpul-cosmic-o-dimensiune-iluzoriului-maya
Textele Hatha Yoga
În vremurile vedice, scopul omului evoluat era să caute moksha, eliberarea de nașterea umană și fuziunea cu Conștiința Cosmică.
Asana însemna o poziție așezată sau un scaun. Cuvântul asana apare în Bhagavad Gita (acum aproximativ 5000 ani) fiind folosit pentru a însemna „un loc”, „un loc în care să stai” sau „o poziție așezată”. Singura instrucțiune pe care Sri Krishna i-o dă lui Arjuna este „să stea cu capul și gâtul drept”.
Următoarea data când a apărut cuvântul asana, a fost în Yoga Sutrele lui Patanjali (aproximativ 800 î.Hr). Patanjali spunea că asana este al treilea din cei opt pași către eliberare și este o postură corporală care este sthira sukham (comodă și stabilă). Sensul original al cuvântului asana ar putea fi derivat din rădăcina „asi”, care înseamnă „a fi”. Prin urmare, asana este o poziție a corpului care îi permite căutătorului să-și descopere adevărata ființă (divinitatea) rămânând nemișcat și tăcut.
În jurul anului 500 d.Hr., accentul pus pe spiritualitate și yoga a început să se îndrepte mai mult către practicile și tehnicile fizice, în concordanță cu natura materialistă, senzuală, orientată spre corp a omenirii, în Kali Yuga.
Anumite practici yoghine au evoluat din Atharva Veda și tradiția tantrică, care foloseau corpul însuși ca instrument al practicii spirituale (sadhana). Deși aceste tehnici au fost scrise, ele aveau un limbaj codificat, făcând imposibilă înțelegerea lor de către cei neinițiați.
Din aproximativ 500 d.Hr. până în aproximativ 1500 d.Hr., au fost înregistrate mai multe scripturi, care sunt cunoscute în mod obișnuit ca scripturile Hatha Yoga. Acestea includ Goraksasatakam, Gheranda Samhita și Hatha Yoga Pradipika.
Surse: integralyogamagazine.org, kiranatma.com, isha.sadhguru.org
