Dharma este universală și eternă, nu este un concept ce ține de vreo religie. În Vedele timpurii și în alte texte hinduse antice, dharma se referea la legea cosmică care a creat universul ordonat din haos, înțeleasă ca lege universală a naturii, aplicabilă tuturor.
Pentru hinduși, toate entitățile au propria lor dharma: soarele trebuie să strălucească, albinele trebuie să facă miere, etc. În budism, dharma înseamnă a acționa în conformitate cu învățăturile lui Buddha și cele patru adevăruri nobile.
La nivel individual, dharma se poate referi la o misiune sau un scop personal. În mod tradițional, dharma unui individ este considerată a fi predeterminată, fiind chiar natura sa.
De exemplu, dharma focului este să ardă, să dea căldură și lumină, dharma gheții este să fie rece, să răcească. Nici focul, nici gheața nu au nimic de-a face cu nicio religie, dharma referindu-se la natura focului și natura gheții. Natura este inerentă structurii unui anumit obiect, manifestată ca trăsături sau calități esențiale și de neînlocuit. Aceste calități dau unui obiect scopul său, care poate fi descris ca dharma acelui obiect.
In mod similar, atunci când o persoană este plină de negativitate, de furie, aversiune, gelozie sau animozitate, se simte mizerabil. Negativitatea mentală și suferința rezultată, reprezintă natura impurităților minții, cea care face pe cineva să se simtă mizerabil, manifestând opusul dharmei, adharma.
Adharma este considerată a fi rădăcina tuturor necazurilor, a fricii și a suferințelor, cauzata de vicii, răutate, imoralitate, precum minciuna, înșelătoria, furtul și comiterea altor infracțiuni. Tot adharma este si atunci când o persoană nu își îndeplinește dharma sau îndatoririle care îi sunt încredințate.
În filosofia yoghină, adharma este considerată a fi un dezechilibru al celor trei gunas: tamas, rajas și sattva. Ele se pot reechilibra prin credință și devotament, atâta timp cât acest devotament este în rezonanță cu spiritul și nu devine o credință oarbă. În unele texte spirituale hinduse, adharma este un fiu al lui Brahma, căsătorit cu violența și tată al minciunii și al înșelăciunii.
Dharma ființelor vii poate fi împărțită în două categorii: spirituală și materială. În timp ce toți suntem în mod inerent spirituali și, prin urmare, eterni prin natură, toți suntem, de asemenea, înglobați în corpuri materiale temporare, care își manifestă propria natură fizică și psihologică. Devenim cele mai bune versiuni ale noastre atunci când îmbrățișăm și cultivăm înclinațiile noastre pozitive naturale și le folosim pentru a ne înălța pe noi și pe alții, contribuind la un mediu în care toți își pot urmări liber scopurile spirituale, prin cultivarea gândurilor, cuvintelor și acțiunilor care manifestă compasiune, sinceritate, reținere de sine, generozitate, răbdare, mulțumire, empatie, printre numeroase alte valori ilustrate în textele sacre. Prin urmare, Dharma poate fi caracterizată în cele din urmă, drept modul de conduită cel mai propice pentru creșterea spirituală.
În funcție de karmă, un suflet se naște într-o anumită familie sau grup social, fie ca recompensă, fie ca pedeapsă pentru acțiunile din viețile anterioare. Calea noastră în viață este stabilită de legile universale și singura modalitate de a evolua ca nivel de conștiință, este să trăim alegând o viață dharmică, pentru a ne atinge scopul destinat acestei vieți.
Citește și: evoluția-ființei-umane-de-la-dependenta-la-libertate
Se spune că toate ființele trebuie să își accepte dharma pentru ca ordinea și armonia să se păstreze în lume. Dacă un individ își urmează dharma, el își îndeplinește cea mai înaltă chemare și slujește toate celelalte ființe din univers, jucându-și adevăratul rol. Viața, așa cum o înțelegem noi, poate fi asemuită unei piese de teatru în care fiecare avem un rol prestabilit. Modul in care alegem să îl „jucam”, îi influențează direct sau indirect pe ceilalți “actori”.
Semnificația dharmei poate fi înțeleasă ca o modalitate corectă sau adevărată de a ne trăi viața, având simțul datoriei și al serviciului altruist – seva.
Deși semnificația completă a cuvântului dharma poate fi dificil de înțeles, deoarece nu are un corespondent în limba română, o adaptare apropiată poate fi„ un mod corect de viață. Rezultatul trăirii în acest „mod corect” este autorealizarea și iluminarea ființei. Nimeni nu poate atinge moksha fără a avea o viață dharmică. Mai presus de toate, atunci când viața este aliniată cu dharma, apare un sentiment de bucurie și împlinire.
Ori de câte ori asociem un alt cuvânt la Dharma, acesta îi corupe sensul. Singurul adjectiv pe care Buddha l-a adăugat a fost „adevăr”. Prin urmare, el a folosit termenul „saddhamma” (adevărata Dharma) pentru învățătura sa, care nu dă naștere unor credințe oarbe, deoarece se bazează pe adevăr. Acesta este motivul pentru care Buddha este cunoscut sub numele de saccanāma, unul al cărui nume înseamnă Adevăr. Nāma înseamnă și minte. Astfel, saccanāma se traduce prin: persoană a cărei minte este mereu cufundată în adevăr.
Când Bhaktimarg (calea devoțiunii) a devenit predominantă în India, unii sfinți au folosit cuvântul satanāma ca sinonim pentru Dumnezeu.
Afundați-vă în adevăr, aflați cine este Învățătorul, credeți în Cuvântul Său – Kabir
„Nu există decât Un singur Dumnezeu, Numele Lui este Adevărul, El este Creatorul, El nu se teme de nimeni, El este fără ură, El nu moare niciodată, El este dincolo de ciclul nașterii și al morții, El este iluminat de bunătatea Adevăratului Guru. El a fost Adevărat la început, El a fost Adevărat când au început veacurile și a fost întotdeauna Adevărat, El este Adevărat și acum.” - Guru Nanak
„Realizarea Adevărului este mai presus decât orice altceva. Totuși, mai presus decât acesta este o viață trăită în adevăr.” - Guru Nanak
Tot Guru Nanak spunea că cel care practică numai adevărul, care a atins starea de satanāma prin propriile eforturi, devine eliberat de ură și frică, de ciclul vieții și al morții, dar numai prin grația unui guru.
Întreaga cale de eliberare se bazează pe adevăr. Meditația ar trebui să înceapă cu adevărul ca obiect și, pe măsura progresului, ar trebui să se acorde toată importanța adevărului momentului prezent. Aceasta este calea atingerii adevărului suprem.
Cine vrea să practice această cale a adevărului nu ajunge la niciun rezultat doar prin gândire sau raționament. Adevărul suprem nu poate fi obținut chiar dacă ne gândim la el încontinuu.
Buddha a spus că nu se poate atinge stadiul final prin înțelepciunea intelectuală, pentru că adevărul nu poate fi creat sau imaginat de minte. El a predat practica meditației, pentru a calma mintea și a o putea transcende. Chiar dacă cineva practică mauna (păstrarea tăcerii), fără meditație, mintea nu tace, ci continuă să producă diverse gânduri și idei. Tot el spunea că cel care vrea să mediteze trebuie să fie atent la hrana de care are nevoie. Nu trebuie să mănânce nici mai mult, nici mai puțin decât îi este necesar.
Guru Nanak spunea că trebuie să parcurgem calea spre adevărul absolut, respectând legea naturii. Această lege (hukam) sau voință (rajā) nu poate fi găsită în nicio carte sau discurs. Ea se află în noi înșine și poate fi realizată doar prin experiență proprie. Iar când acest lucru se întâmplă, ego-ul este complet distrus și nu mai spune „eu” și „al meu”.
Ego-ul este ca o boală periculoasă, pentru că ne face să uităm adevărul, însă remediul poate fi găsit în sine. Când cineva realizează acest lucru, prin propria experiență, înțelege clar că aceasta cale a eliberării se află în interiorul său.
Ignorantul nu va înțelege niciodată. Cel care este prins în capcana iluzoriului, pur și simplu nu înțelege adevărul. Adevărul este etern și nu depinde de condițiile externe.
Noi oamenii suntem ființe complexe, nevoite să îndeplinească mai multe roluri: în relație, în comunitate, în familie și în sine. Oricât de complicat ar părea uneori, este important să ne amintim că putem crea o lume a păcii, o lume spirituală, numai prin propria practică, deoarece conectarea cu divinitatea ne ajută ca toate acțiunile noastre să fie dharmice. Cu alte cuvinte, disciplinele spirituale ajută ca toate celelalte aspecte ale vieții să intre în mod natural în făgașul lor.
Dharma urmează ordinea universului, iar modul de viață Dharmic respectă legile naturii și le transcende, eliberând omul de gânduri, identificări false și așteptări, călăuzindu-l către Adevăr.
Surse: vridhamma.org, varanasi.org.in, yogapedia, hinduamerican.org, mynation.com
