Lumea se așteaptă de la un practicant de yoga să fie într-un fel anume. Nu se știe exact cum, dar în fiecare dintre noi există o proiecție mentală de “cum ar trebui să fie/arate un yoghin”. Eventual să se contorsioneze spectaculos, să arate bine în poze pe social media, nu se enerveze niciodată, să fie un fluturaș, albinuță, ceva zân/ă bună care să aducă pacea în lume.
Virtuțile unui yoghin nu au, însă, nimic de-a face cu așteptările oamenilor. Rareori autenticitatea se încadrează în așteptările sociale. Odată ce ai început să mergi pe drumul yoga, vei observa că te apropii din ce în ce mai mult de esență, vei cultiva noi virtuți și le vei onora pe cele care au existat dintotdeauna în tine.
În afară de yamas și niyamas (pe care un yoghin le va aplica în fiecare moment al zilei) și, desigur, practica personal, există câteva calități pe care este bine să și le cultive, cu smerenie și bun simț.
Curajul – este nevoie de curaj pentru a-ți asuma rolul de “oaie neagră”. Rareori yoghinul este un conformist , este un căutător al libertății prin definiție, prin urmare probabil că a atras deja judecata socială și dezaprobarea familei, dar fără să se lase descurajat. E nevoie de curaj pentru a rămâne în solitudine timp îndelungat. Pentru a face cunoștință cu umbra, partea întunecată, cele mai rele gânduri și tendințe ale naturii umane. Pentru a merge pe o cale necunoscută și de a-ți încredința destinul grației divine. La fel cum e nevoie de mult curaj pentru a iubi cu adevărat, necondiționat.
Credința – funcționăm și vibrăm la nivel molecular. Yoghinul autentic a înțeles deja acest lucru și, deși Universul nu îi vorbește neapărat cu subiect și predicat, este în permanență pe aceeași frecvență cu divinul. Credința este cea care va face ca această relație să fie una funcțională și constructivă.
Răbdarea – orice practicant știe că singura constantă în viață este schimbarea și că este nevoie de răbdare pentru ca lucrurile să se “așeze”. Puțini sunt cei care o vor și aplica în toate aspectele vieții. Răbdarea este una dintre calitățile de bază în practicile spirituale, mai ales că efectele practicii câteodată se lasă așteptate sau survin atât de subtil încât practicantul nici nu își dă seama de evoluție. Răbdarea este cea care ne va face să ne detașăm de rezultatele și doar să ne menținem drumul pe Cale.
Perseverența – este calitatea care te va ajuta să îți depășești limitele. Perseverența înseamnă încercarea constantă de a deveni din ce în ce mai bun la ceva, dar fără încăpățânare sau încrâncenare. Determinarea de a deveni mai bun este suficientă.
Compasiunea – este exprimarea bunătății. Oamenii buni și blânzi sunt plini de compasiune, de înțelegere a nevoilor și a conflictelor semenilor. Un om plin de compasiune va înțelege că oamenii din jurul lui plini de ură, de invidie sau de ignoranță sunt, de fapt, complet nefericiți pentru că s-au abătut de pe Cale și s-au rătăcit undeva în maya. Yoghinul nu îi va judeca și nici nu va încerca să “îi trezească cu forța”. Pur și simplu va înțelege locul din care vin.
Slujirea semenilor – dacă a ales să rămână în lume, în cotidian, un yoghin autentic nu se va plânge nici de lume, nici de oameni și nici de locul de muncă. Acesta înțelege că serviciul lui – oricare ar fi el – înseamnă, de fapt, slujirea semenilor. Înseamnă aducerea aportului către societate, către alți oameni care au nevoie de ceea ce oferă.
Auto-controlul – nu înseamnă cenzurarea Sinelui, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor. Auto-controlul este capacitatea de a nu acționa conform primului impuls, de a îți direcționa energia spre interior, de a fi suficient de centrat pentru a nu îți pierde scopul la cel mai mic stimul exterior. Capacitatea de a alchimiza anumite stări, emoții sau chiar materii este un efect al auto-controlului și este determinant pentru creșterea și dezvoltarea unui practicant de yoga.
Bunul simț - “common sense” este acea abilitate de a ști unde și care îți este locul. Prin calitatea noastră umană, suntem limitați, iar acesta este un lucru bun pentru supraviețuirea speciei. Cunoașterea limitelor, a ceea ce putem să facem și ce e mai mult decât putem duce, se numește bun simț.
Smerenia – capacitatea de a-ți cunoaște “lungul nasului” și de a te considera în permanență neștiutor și începător este punctual forte în practica ta yoga. În esență, un yoghin autentic poate fi recunoscut după modestia și smerenia de care dă dovadă în interacțiunea cu semenii. Pentru că el știe că nimeni nu este perfect și și-a cunoscut și acceptat deja acea parte din el care rezonează cu comportamentele asociale sau neconforme ale oamenilor.
Mihaela Dragomir
- Yoga Instructor la MediYoga
- Founder la One Yoga Studio
