Mircea Eliade, un erudit de seama al culturii romanesti, a fost totodata un pionier in tainele practicii yoga. Doctor in filosofie, poliglot, istoric al religiilor, scriitor, Eliade a fost pasionat de ocultism si de o cunoastere ce depaseste granitele senzorialului, inca de la o varsta frageda. Avea o curiozitate innascuta, era interesat de chimie, zoologie, natura si de intelegerea fenomenelor si, mai ales, a conditiei umane.
Eliade a fost un copil neastamparat si rebel, care ajungea acasa dupa miezul noptii, preocupat sa adune broaste si soparle si sa le studieze comportamentul. Desi citea, in medie, o carte pe zi si se remarcase prin pasiunea sa pentru cunoastere si studiu, la scoala era lipsit de disciplina si nu o data a ramas corigent. Tatal sau il admonesta pentru faptul ca citea prea mult, desi suferea de miopie avansata, si spera ca fiul sau sa devina un mare pianist.
Nici la liceu nu a fost mai silitor, se opunea rigorilor sistemului de invatamant, refuza sa-si faca temele si nu le pricepea rostul. Despre gramatica limbii franceze spunea ca este “o disciplina absurda si ineficace”. Tinea cu religiozitate un jurnal personal, in care a scris: “Ei ma cred o haimana si sunt siguri ca nu voi ajunge nimic. Am sa le pregatesc o surpriza!”
De la 14 ani, devine fascinat de limba sanscrita, pe care incepe sa o studieze in paralel cu ebraica si persana. Ii scrie unui mararajah indian, renumit pentru generozitatea sa, solicitandu-i o bursa de studii in India. Manindra Chandra Nemdy de Kassimbazar accepta solicitarea, iar cu banii de drum il ajuta unchiul sau.
Ajuns la Calcutta, devine elevul renumitului Surendranath Dasgupta, al doilea cel mai renumit om al Indiei, dupa Rabindranath Tagore, si are sansa de a-l intalni pe Shivananda si de a practica alaturi de el. Dasgupta il initiaza in tainele yoga pe tanarul Eliade, in varsta de 23 de ani pe atunci. Dar acesta se indragosteste de fiica profesorului sau, Maitreyi Devi, care avea doar 16 ani.
Romanul autobiografic despre aceasta iubire devine una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Eliade, careia i-a urmat cartea scrisa de insasi Maitreyi, la distanta de peste 40 ani, “Dragostea nu moare”. Maitreyi avea, de asemenea, inclinatii artistice si literare, fiind o poeta apreciata de Tagore. Eliade a fost alungat din casa profesorului sau, Dasgupta, din cauza relatiei dezonorante cu Maitreyi.
Tanarul a plecat la Rishikesh si s-a refugiat intr-un ashram din Himalaya. Acolo a dus un trai auster, timp de sase luni, intr-o coliba saracacioasa, de langa manastire. In salbaticie, intr-o padure plina de serpi si sacali, Eliade a imbracat roba portocalie si a practicat intens yoga si meditatia. A avut sansa de a fi ghidat de ilustrul Swami Shivananda, medic, yoghin si invatator spiritual hindus, renumit ca guru.
Eliade a invatat salutul soarelui (surya namaskar), asanele yoga, meditatia in pozitie de lotus. S-a imbaiat in celebrul rau Gange, considerat sfant. Traditia indiana spune ca baia in acest rau are efecte miraculoase. A adoptat o dieta stricta, vegetariana, pe baza de orez, legume fierte, lapte si, uneori, turte de orez cu miere.
A parasit ashramul pentru a reveni la Calcutta, unde a studiat tibetana si traditiile indiene, dar lipsa banilor l-a determinat sa se intoarca in Romania. La Bucuresti, a publicat celebrul roman “Maitreyi”, despre iubirea sa interzisa cu tanara hindusa. A obtinut doctoratul in filosofie, in 1936, cu dizertatia: “Yoga. Eseu despre originile misticii indiene”.
CITESTE Samadhi sau cum au atins extazul divin Buddha si Patanjali
Apoi a facut parte din cercul format in jurul marelui filosof Nae Ionescu, adoptand ideologia legionara si devenind activist. In urma unei campanii impotriva Garzii de Fier, autorizata de regele Carol II, a fost arestat, in 1938. In ciuda presiunilor din inchisoare, a refuzat sa semneze documente la cerere, pana cand s-a imbolnavit, a inceput sa scuipe sange si a fost transferat la un sanatoriu, apoi eliberat. Despre aceasta perioada din viata sa, Eliade a evitat mereu, ulterior, sa vorbeasca.
A primit catedra de logica si metafizica din cadrul Universitatii Bucuresti, de unde a fost dat afara in 1945, sub acuzatia de pornografie literara in cartea "Domnisoara Christina". Unii au spus ca autorul a devenit victima propriei campanii. Chiar la inceputul anului publicarii cartii, Eliade luase pozitie in cadrul Societatii Scriitorilor Romani impotriva pornografiei literare, ca mijloc publicitar. In apararea sa, el a sustinut ca scenele de un "un erotism agresiv si salbatic" nu aveau rol publicitar, ci artistic.
A pierdut procesul de calomnie intentat Ministerului, in ciuda sustinerii sale masive, si a plecat din tara, ca diplomat, locuind o vreme la Paris, in crema cercurilor culte ale vremii, din care faceau parte George Enescu si Emil Cioran. Pretutindeni, a facut cunoscuta tara sa natala, cu mandrie, refuzand oferta cetateniei franceze.
In 1957, s-a stabilit la Chicago, predand ca profesor de istorie comparata a religiilor. A devenit membru al unor institutii ilustre si i s-au oferit multiple titluri de Doctor Honoris Causa, existand chiar si initiativa propunerii sale la Premiile Nobel. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea Chicago ii poarta numele.
In urma unui incendiu, in care s-au pierdut multe lucrari si manuscrise de-ale sale, Eliade a fost profund afectat, motiv pentru care a suferit, la scurta vreme, o congestie cerebrala, ocazie cu care i s-au descoperit multiple metastaze. La 79 de ani, in 1986, Eliade trecea in nefiinta, linistit, sezand in fotoliul sau, cu un zambet si cu cartea lui Emil Cioran, “Exercitii de admiratie”, in mana.
Va urma...
CITESTE Mircea Eliade: biografia si opera unui yoghin roman. Partea II
