Conștiința de sine este definită in DEX ca fiind „Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. Faptul de a-și da seama; înțelegere.”
Conform Stanford Encyclopedia of Philosophy, conștiința de sine poate fi înțeleasă ca o conștientizare de sine. Este o consecință a concentrării atenției asupra sinelui, a introspecției dar și a raportării noastre la un standard de comportament corect, fiind influențată de cei cu care interacționăm și de societate în general.
Citește și: Conștientizarea de sine în percepția lui Hegel
Fereastra Johari este o metoda prin care putem aprofunda conștiința de sine, în raport cu propria percepție și cu pe percepțiile celor din jurul nostru.
Psihologii americani Joseph Luft și Harry Ingham au dezvoltat acest model în 1955, iar numele „Johari” provine din alăturarea primelor litere din prenumele lor, Joseph și Harry.
Această metodă este construită pe două principii cheie:
- Dezvoltarea încrederii între oameni printr-o comunicare deschisă;
- Folosirea feedback-ului pentru înțelegerea problemelor și creșterea conștientizării de sine;
Individul este reprezentat în acest model prin 4 ferestre (cadrane), ce includ informațiile despre sine (comportament, atitudine, sentimente, emoții, cunoștințe, experiență, abilități, puncte de vedere, etc) și modul în care sunt percepute acestea atât de către individ, cât și de ceilalți.
Cadranul ascuns – include ceea ce eu știu despre mine, dar nu doresc să dezvălui celorlalți; este denumită și zona privată, secretă, ascunsă, din cauza fricii că voi fi judecat sau respins. Este o zonă cu potențial de conflict.
Cadranul orb – include ceea ce aparent alții știu despre mine, dar eu nu conștientizez sau nu sunt de acord; pentru a depăși această zonă, depindem de modul în care solicităm și acceptăm feedback-ul celorlalți; este o zonă cu potențial de conflict interpersonal.
Cadranul necunoscut – include ceea ce eu nu conștientizez (abilități latente, sentimente, etc) și este necunoscut celorlalți ; în această situație pot apărea neînțelegerile, însă această zonă este și sursa momentelor de revelație.
Dimensiunea acestor ferestre este diferită pentru fiecare individ și se poate modifica în timp; ea poate constitui măsura eficacității unui proces de învățare și comunicare între membrii unei echipe.
Mărirea cadranului deschis are ca scop practic construirea încrederii și a relațiilor profunde între oameni; cu cât oamenii se cunosc mai bine, cu atât vor fi mai productivi, mai cooperanți și mai eficienți atunci când vor lucra impreună.
Creșterea ferestrei deschise se poate obține prin:
- solicitarea și primirea de feedback, care conduce la reducerea cadranului orb;
- divulgarea unor secrete despre sine, care conduce la reducerea cadranului ascuns.
Fereastra necunoscută poate fi redusă în diferite moduri:
- ceilalți ne observă și ne descoperă (se mărește cadranul orb – ceilalți observă ceva la noi de care nu suntem conștienți);
- prin descoperire de sine (se mărește cadranul ascuns – descoperim ceva despre noi dar nu suntem încă pregătiți să dezvăluim și celorlalți);
- prin iluminare reciprocă - prin experiențe de grup și discuții - ceea ce crește cadranul deschis.
Cu cât sunt mai mari ferestrele din partea stângă, cu atât conștiința de sine este mai pregnantă.
Fereastra Johari este un instrument util, ce poate fi folosit pentru o mai bună conștientizare de sine, atât in cadrul relațiilor de familie și de prieteni, cât și în cadrul relațiilor de business, în vederea consolidării încrederii între membrii unei echipe.
Referințe: Stanford Encyclopedia of Philosophy
