“Cel mai vechi călător al lumii este iubirea” spunea Swami Rama discipolilor săi. “Mulți practicanți aleg calea Bhakti, calea dragostei și a devoțiunii, însă nu este o cale atât de ușor de urmat pe cât cred oamenii. Bhakti Yoga nu este o cale pe care să o urmezi orbește.”
Ce este Bhakti Yoga?
Bhakti vine din cuvântul rădăcină sanscrit bhaj, care înseamnă “a-L adora sau a-L venera pe Dumnezeu”. Bhakti yoga a fost denumită “iubirea de dragul iubirii” și uniunea prin iubire și devoțiune.
Conform Narada Bhakti Sutras, bhakti este iubirea intense față de Dumnezeu. Este un dor profund de a experimenta dragostea în forma ei cea mai înaltă și cea mai pură, unirea cu ceea ce este etern și neschimbător. Vedem doar o mica parte din această stare în relațiile lumești cele mai profunde, acolo unde inima este cu totul către cealaltă ființă. După cum se spune în Brihadaranyaka Upanishad, nu îi iubim pe ceilalți pentru ceea ce sunt, ci mai degrabă pentru scânteia divină pe care intuitiv o recunoaștem în ei.
În timp ce Raja Yoga are nevoie de o minte disciplinată și concentrate, iar Jnana yoga are nevoie de un intelect ascuțit, singura cerință pentru Bhakti Yoga este o inimă deschisă și orientată spre iubire. Sadhguru vorbește despre emoțiile intense din Bhakti ca fiind principalul combustibil pentru practicant. Majoritatea dintre noi suntem supuși emoțiilor intense, chiar extreme, iar acest lucru duce la o creștere uriașă a nivelului de energie. În loc să lăsăm acea energie să se consume sau să ne consume pe interior, este mult mai indicat să o antrenăm pentru a lua o formă mult mai dulce și mai frumoasă, cea a devoțiunii. Devoțiunea este calea prin care putem alchimiza o stare mai joasă, o energie pe care o percepem a fi negative într-una care ne aduce plăcere.
Întocmai ca atunci când ne îndrăgostim și pare că nimic altceva din jur nu mai contează. Tot ce umple spațiul minții și al inimii este omul de care ne-am îndrăgostit, iar viața, în general o percem a fi frumoasă, plină de suprize și oportunități. Spre deosebire de iubirea și îndrăgostirea lumească, însă, practicantul de Bhakti alege să mute această dragoste către Dumnezeu, deoarece știe că relația dintre el și Divinitate nu va înceta niciodată, nici măcar după moartea fizică. Deodată, viața practicantului devine mai dulce, mai frumoasă, emoțiile se transformă în optimism și pozitiv. În acea dulceață a vieții și în acel optimism, practicantul crește, înflorește. Totul se transformă în devoțiune, orice act, orice gând, orice emoție este îndreptată exclusiv către Divin. Devoțiunea este doar o altă dimensiune a inteligenței. Intelectul vrea să știe Adevărul, devoțiunea îl acceptă oricum ar fi, chiar dacă nu îl înțelege.
Citește și: Moksha, scopul suprem al fiecărei ființe umane - prima parte (yogasat.ro)
Aparabhakti și Parabhakti
Bhakti Sutras explică faptul că Bhakti yoga reprezintă atât scopul cât și mijlocul prin care yoghinul o poate practica. Aparabhakti – forma mai joasă de bhakti – este calea prin care practicantul învață și aprofundează devoțiunea și dragostea, iar Parabhakti – forma înaltă – este Uniunea cu Divinul, scopul cel mai înalt al practicii. Natura intrinsecă a parabhakti este beatitudinea nemuritoare. Odată atinsă, practicantul nu mai are dorințe, eliberându-se de sufeință, complet satisfăcut și mulțumit de viață, așa cum este ea. Imediat după intoxicarea cu această beatitudine, yoghinul experimentează o liniște interioară profundă. În adâncimile acestei liniști, acesta realizează uniunea completă cu celelalte ființe, înțelegând absurditatea separării și faptul că suntem cu toții la fel, venim din același loc.
Mihaela Dragomir mihaeladragomir.ro/
- Yoga Instructor la MediYoga
- Founder la One Yoga Studio
