Prima parte
Budismul este o religie non-teistă (fără credință într-un zeu creator), considerată filozofie și disciplină morală. Apărut în sudul Nepalului, în secolul al VI-lea î.e.n., odată cu învățăturile lui Siddhartha Gautama („Buddha”) este împărțit in două școli majore: Theravada și Mahāyāna, fiind practicat cu precădere în Asia de Est și de Sud-Est si mai puțin în India.
Theravada, școala călugărilor bătrâni, reprezintă o călătorie personală către nirvana, în timp ce Mahāyāna este un efort colectiv de a ajuta toate ființele să ajungă la starea nirvana.
Mahāyāna, cuvânt tradus din sanscrită ca „marele vehicul”, îmbrățișează renunțarea la toate fenomenele, considerându-le aspecte iluzorii. Tradiția Mahāyāna privilegiază calea bodhisattva, acela care a atins iluminarea, dar amână nirvana completă pentru a-i ajuta pe alții să facă același lucru. Oricine se poate îmbarca pe calea bodhisattva, acesta fiind un mod de viață, o dorință profundă, ca toate ființele să fie eliberate de suferință.
Asemenea filosofiei hinduse, ambele școli de gândire budistă cred în samsara, ciclul de naștere și renaștere de la o viață sau o realitate la alta, scopul vieții unui individ fiind să scape de suferință - dukkha și, în cele din urmă, să obțină nirvana.
Diferența majoră dintre cele două școli de gândire constă în faptul că, budismul Theravada, este mult mai aproape de învățăturile originale promovate de Siddhartha Gautama Buddha. Este o călătorie foarte personală, în care o importanță majoră o au meditația si ajutorul unui învățător care recunoaște non-sinele, știind că toți suntem una și, în cele din urmă, fie în această viață, fie în viețile viitoare, atingerea nirvana.
Mahāyāna, a devenit până în secolul al IX-lea influența dominantă asupra culturilor budiste din Asia Centrală și de Est, care rămâne și astăzi. S-a răspândit la un moment dat și în Asia de Sud-Est, inclusiv în Myanmar (Birmania) și Sri Lanka, dar nu a rezistat.
Cele mai vechi surse ale tradiției sunt sutrele Mahāyāna, scripturi care au fost compilate pentru prima dată la aproximativ patru secole după moartea lui Buddha. Ca și în literatura budistă canonică anterioară, aceste scripturi, aproape sigur scrise de călugări, prezintă ideile inovatoare ale mișcării sub formă de predici, despre care se spune că au fost rostite de Buddha Shakyamuni, așa cum este cunoscut Siddhartha Gautama.
Citește și: primii-buddha-care-au-pus-bazele-religiei-budiste-prima-parte
Budismul Mahayana spune că există trei aspecte ale Buddhismului, pe care le descrie considerând Buddha ca având trei corpuri (trikaya):
- Dharmakaya: Buddha este transcendent - el este același lucru cu adevărul suprem.
- Sambhogakaya: corpul de fericire al lui Buddha sau corpul de bucurie.
- Nirmanakaya: Corpul pământesc al lui Buddha - la fel ca corpul oricărei alte ființe umane.
În centrul ideologiei Mahāyāna este ideea de bodhisattva, cel care caută să devină un Buddha. Mahāyāna învață că oricine poate aspira să obțină trezirea, înțelegerea adevăratei naturi a realității și, prin urmare, să devină un bodhisattva, adică cel care caută să înțeleagă această realitate prin înțelepciune (prajna) si compasiune (karuna), realizând că, din moment ce niciun individ nu are un „sine”, nu poate exista nicio diferență reală între el și ceilalți și, prin urmare, propria eliberare nu este diferită de eliberarea tuturor ființelor. El este „fără sine”, atât din punct de vedere filozofic, în sensul înțelegerii absenței sinelui sau a esenței în toate lucrurile și persoane, cât și din punct de vedere etic, deoarece acționează pentru toate ființele, fără discriminare.
Budismul, la fel ca majoritatea sistemelor de gândire indiene, vede lumea ca pe un tărâm al transmigrației sau al reîncarnării (samsara), din care cineva poate scăpa prin atingerea nirvana. În tradiția Mahāyāna, se pune mai puțin accent pe nirvana și mai mult pe cunoaștere sau înțelepciune, prin trezire spirituală. Mai mult decât atât, starea de vid implică faptul că toate dualitățile, precum, binele și răul sau existența și inexistența, sunt în cele din urmă false, chiar și distincțiile de bază, precum cea dintre samsara și nirvana, nu pot fi susținute.
Surse: britannica.com, khanacademy.org, bbc.co.uk
