Abordarea moleculară a moralității. Ce înseamnă a fi bun din perspectiva morală – a doua parte

Morala este un sistem în care „elementele” morale de bază se combină pentru a forma „molecule” morale complexe. Astfel, avem mai multe tipuri de cooperări:

Vezi aici Set carduri cu 53 de asane Yogasat + broșură ghid meditație

1.    Selecția rudelor, este procesul prin care selecția naturală favorizează genele care oferă beneficii rudelor noastre. Selecția rudelor poate explica de ce ne iubim și avem grijă de familiile noastre.

2.    Simbioza, se referă la situații în care lucrăm mai bine împreună decât singuri. Cu cât suntem mai mulți, cu atât suntem mai puternici și mai protejați. Simbioza este motivul pentru care ne asociem în cluburi și coaliții și prețuim loialitatea, unitatea, solidaritatea.

3.    Reciprocitatea sau cooperarea condiționată – a-i ajuta pe cei care ne ajută și a le face rău celor care ne fac rău – este o strategie viabilă de cooperare atunci când beneficiile sunt incerte (de exemplu, atunci când beneficiile apar în momente diferite). Această strategie explică de ce ne simțim obligați să returnăm favoruri și să răzbunăm rănile.

Chiar și conflictele oferă oportunități de cooperare, deoarece concurenții au un interes reciproc în soluționarea disputelor, fără a ajunge la violență fizică. Și pot face acest lucru în mai multe moduri:

4.    Demonstrații de putere și prestigiu, inclusiv acte de eroism, curaj și generozitate;

5.    Admiterea cu umilință a înfrângerii cedând în fața indivizilor mai puternici;

6.    Împărțirea echitabilă a resurselor, mai degrabă decât prin încercarea de a le monopoliza;

7.    Recunoașterea și respectarea proprietății, a deținerii prealabile a resurselor și abținerea de la furt 

Prin urmare, șapte tipuri de cooperare explică șapte tipuri de moralitate: iubirea, loialitatea, reciprocitatea, eroismul, respectul, corectitudinea și drepturile de proprietate.

Și astfel, conform acestei teorii:

Aceste moravuri sunt străvechi, fiind universal valabile.

Teoria „moralității ca cooperare” explică încă de la primele principii, multe dintre sintagmele de pe acele liste vechi cu porunci si reguli. Unele moravuri corespund unuia dintre tipurile de bază de cooperare (ca în cazul curajului), în timp ce altele corespund unor părți componente ale unui tip de bază (ca în cazul recunoștinței, care este o componentă a reciprocității).

Dar cum rămâne cu celelalte valori morale menționate, cum ar fi evlavia filială și onoarea? Trebuie să continuăm să adăugăm noi tipuri de cooperare pe listă pentru a le ține seama? Nu neapărat. Moralitatea este un sistem combinatoriu în care cele șapte „elemente” morale de bază se combină pentru a forma un număr mult mai mare de „molecule” morale mai complexe.

Un sistem combinatoriu este unul în care un număr relativ mic de lucruri simple sunt combinate pentru a forma un număr relativ mare de lucruri mai complexe.

Sistemele combinatorii sunt omniprezente. Materia este un sistem combinatoriu, ADN-ul este un sistem combinatoriu. Limba, bucătăria și muzica sunt toate sisteme combinatorii. Și aceste sisteme sunt incredibil de puternice.

De exemplu, cele 118 elemente ale tabelului periodic se pot combina pentru a forma milioane de compuși chimici. Și doar șase note muzicale pot fi combinate pentru a genera trilioane de melodii.

Ar putea fi moralitatea un astfel de sistem?

De exemplu, ideea că „ar trebui să-ți respecți superiorii” și ideea că „ar trebui să-ți iubești familia” se combină pentru a forma ideea că „ar trebui să fii deosebit de respectuos față de membrii în vârstă ai familiei tale”. Aceasta este baza evlaviei filiale.

Ideea că „ar trebui să demonstrezi eroism” și ideea că „ar trebui să răzbuni rănile” se combină pentru a forma ideea că „ar trebui să-ți demonstrezi eroismul răzbunând rănile”. Aceasta este baza onoarei. Si așa mai departe.

Alte molecule includ: răzbunarea sângelui (dragoste de familie + reciprocitate); prietenie (loialitate + reciprocitate); patriotism (loialitate + eroism); confesiune (reciprocitate + deferență); restituire (reciprocitate + drepturi de proprietate); compasiune (eroism + corectitudine) și multe altele.

Deci, moralitatea pare într-adevăr a fi un sistem combinatoriu. Și, ca atare, teoria „moralității ca cooperare” poate explica nu numai cele șapte tipuri de bază de moralitate (elementele), ci și combinațiile (moleculele) acestora.

Acest sistem combinatoriu se extinde dincolo de listele cu vechile precepte, pentru a surprinde concepte morale din ce în ce mai obscure și mai ascunse, precum împărțirea egală a unei proprietăți între moștenitori.

Desigur, numărul de molecule posibile nu se termină aici. De asemenea, ar putea exista combinații de trei, patru, cinci, șase sau șapte elemente - până la 127 în total. De exemplu, dacă combinăm ideea de dragoste de familie cu ideea de onoare (reciprocitate + eroism), atunci obținem conceptul de onoare de familie – sau izzat, predominant în cultura Indiei de Nord, Bangladesh și Pakistan. Înseamnă menținerea reputației proprii și pe cea a familiei, la fel ca obligativitatea răzbunării atunci când onoarea cuiva a fost încălcată.

Pot exista, de asemenea, combinații ale elementelor imorale – neglijență, trădare, înșelăciune, lașitate, lipsă de respect, nedreptate și furt. Din nou, există 127 de combinații posibile ale acestor șapte elemente imorale.

Și, pot exista combinații de elemente morale și imorale - de exemplu, solidaritatea (între un grup de subordonați) pentru a-i sfida pe superiori echivalează cu revolta - făcând un total de 2.186 de molecule posibile cu valență mixtă.

Elementele morale se pot combina și în proporții diferite. De exemplu, dacă prietenia este în părți egale simbioză și reciprocitate, atunci probabil camaraderia este în două părți simbioză și o parte reciprocitate. Permutările matematice ne spun că ar putea exista milioane de astfel de molecule.

Această abordare moleculară a moralității ar putea ajuta la descoperirea unor soluții la unele dileme filozofice. De exemplu, moralitatea este înnăscută sau dobândită? Este universală sau specifică unor anumite culturi? Ei bine, de ce nu ambele?

Poate că elementele sunt înnăscute și universale, în timp ce moleculele sunt dobândite și particulare. Poate că popoare diferite în vremuri și locuri diferite au făcut noi combinații de concepte morale pentru a crea sisteme morale noi și unice. Astfel, teoria oferă o nouă modalitate de a explica cum și de ce morala variază între culturi.

Teoria „moralității ca cooperare” oferă o taxonomie sistematică a moralei și sugerează că vor exista atâtea tipuri de moralitate, câte tipuri de cooperare există (incluzând și combinațiile lor). Ea organizează concepte morale familiare și ne avertizează asupra celor necunoscute. Poate chiar ar putea stimula crearea de noi concepte morale – combinații noi, care încă nu s-au inventat sau imaginat.

În acest fel, teoria ne oferă în sfârșit un ghid științific despre cum să fim buni.

Citește aici prima parte. 

Image

Sursa: psyche.co, ro.wikipedia.org, analele Universității București: Filosofie, mitropolia-ro.de